Pictura, serigrafie, sculptura

In opera sculptorului Paul Neagu1 transpare constiinta febrila a unei juxtapuneri naucitoare de valori, specifica universului cotidian. Curiozitatea artistului nu pare a fi zabovit in primul rind asupra coexistentei realitatilor, cit asupra posibilitatii de a le gindi toate crescute, sau crescind, pe aceeasi tulpina. Le putem privi, creatiile lui Paul Neagu, ca afirmari ale necesarei, inalienabilei intercomunicari intre entitati, dincolo de diversitate. De pilda, aranjamentele de bile ce ornamenteaza obsesiv compozitiile artistului, precum picturile cuprinse in expozitia deschisa pe 4 decembrie 2003 la Galeria Allianz-Tiriac, ilustreaza tangibil tocmai aceasta stradanie a sculptorului de a lansa o sfidare diversitatii. Lucrarile de pictura, predominante in actuala expozitie, acopera perioada 1978-2002, a deplinei maturitati creatoare. Trimiteri explicite, prin titlul unor compozitii, la filozofia helena aduc marturie asupra ponderii lecturilor de filozofie clasica in orientarea cautarilor artistului. Mai explicit ca oricind, Neagu isi afirma, in picturile expuse, angajamentul de a contribui la proiectul urias de reconstructie a imaginarului civilizatiei prezente. Valoarea estetica a picturilor corespunde celei de suport ideatic destinat sa secundeze si sa sustina discursul central al maestrului, cantonat predilect in limbajul sculpturii. Intr-o scrisoare adresata unui prieten, artistul noteaza cu intentie autoreferentiala: „Chestiunea valorii estetice […] nu poate fi disjunsa de analiza, […]