„Piesele mele sînt linii pe un zid al tăcerii“

Textele lui au fost publicate în România (în excelenta traducere a lui Carmen Vioreanu), în volumele Cineva are să vină (UNITEXT, 2003) și Frumos (Vremea, 2008), și jucate în montarea unor regizori importanţi (Radu Afrim a făcut la Arad Vis. Toamnă, iar Vlad Massaci a regizatFrumos la Ploiești). Jon Fosse este una dintre vocile cele mai puternice și reprezentative ale teatrului scandinav contemporan.   Aspectul culorilor din teatrul dumneavoastră mă interesează în mod aparte. Ele apar deseori în discursul personajelor şi în titluri. Care le este importanţa în compoziţia pieselor? Este greu de spus. Cunoaşteţi situaţia limbii în Norvegia, cu Nynorsk şi Bokmal (1.) CîndCineva are să vină a fost tradus în Bokmal şi produs la Teatrul Naţional din Oslo, am fost întrebat care era diferenţa, din punctul meu de vedere. Îmi amintesc doar că am spus că în Nynorsk era mai mult brun şi purpuriu. ÎnBokmal, era galben şi alb. Cred că totul are atmosfera sa specifică şi sunetul său specific, care pot fi descrise drept culori, da.   Consideraţi important ca aceste culori să apară în punerea în scenă a unei piese? Nu, deloc. Aşadar, este vorba mai mult de un limbaj interior decît de o reprezentare vizuală. […]