Plecare şi revenire (IV)

În timp ce mamele noastre povesteau, erau cumnate și prietene, iar bonele, colege, István și cu mine încercam să ne ridicăm în picioare în același ţarc. Mama lui István era sora mai mică a tatălui meu, iar tatăl lui era verișorul tatei. Vărul lui tata, Béla Zádor, pusese ochii destul de timpuriu pe frumoasa Mariska. În prima zi de școală, Lívia, bona mea, s-a așezat lîngă mine în bancă, iar dacă se ridica, eu mă puneam pe bocit, fiindu-mi teamă că mă lasă singur. A patra zi a fost nevoită să se rupă de mine; am plîns, colegii au rîs și și-au bătut joc de mine, m-am înfuriat și i-am caftit pe toţi. Acasă am declarat răspicat că nu vreau să umblu la școală, repetînd treaba asta zilnic, timp de o lună. Părinţii s-au resemnat, iar eu am devenit, în clasa întîi, elev așa-zis particular; la fel și István. În curtea lor mare și îngrijită, printre vișini, pe malul pîrîului Kálló, ne simţeam liberi în prima parte a zilei. După-amiaza venea învăţătorul, ne făceam repede lecţiile, apoi ne puteam juca iar, loveam mingea printre pomi, tăiam buzdugane de stuf sau pescuiam cu undiţa broaște pe malul pîrîului. Pe vremea cînd […]