György KONRÁD

Plecare şi revenire (X)

Sinteza părţii a doua a romanului autobiografic

În stradă, nemţii încă mai urlau. Ruşii erau deja foarte aproape, dar, în zonă, soldaţii din Partidul Crucilor cu Săgeţi încă îi măcelăreau pe evrei şi pe dezertorii creştini. [...] Înarmaţi, soldaţii cu banderolă mai aveau pe cine împuşca, dar bănuiau deja că n-o să-i poată lichida pe toţi. [...] Unora dintre ei probabil că le trecuse prin minte că, din moment ce ruşii au …

Plecare şi revenire (IX)

Fragment din romanul autobiografic

Da, îl suspectam pe doctorul Gyula Zádor că se amuză pe seama mea. De exemplu, pe vremea cînd aveam 5 ani, în urma unei operaţii de hernie urlam ca din gură de şarpe pe patul de spital să facă bine şi să mă dezlege. Abia m-am trezit din narcoză şi nu suportam să fiu legat, n-am ştiut de interdicţia de a mă mişca după operaţie. …

Plecare şi revenire (VIII)

Fragment din romanul autobiografic

Ne-am plimbat prin cartier, nu toţi avuseseră curajul să desprindă semnul distinctiv de deasupra porţilor. Un copil aprinse steaua galbenă din carton, ne-am adunat în jurul focului. Ţinîndu-se de braţ, un cuplu care nu avea steaua galbenă în piept a trecut pe lîngă noi, în timp ce bărbatul cu pălărie îi spunea cu voce tare femeii cu pălărie: „Vezi, ţi-am spus eu, se obrăznicesc jidanii“. …

Plecare şi revenire (VII)

Fragment din romanul autobiografic

Plutonierul-major mi-a dat documentele, muncise mult pentru noi, era mulţumit atît cu sine, cît și cu mine, care-i zîmbisem recunoscător. Înainte să fi plecat din încăpere, mi-a dorit călătorie plăcută. Documentele au încăput în buzunarul interior al sacoului din pînză. Pe stradă, știam deja că am în buzunar ceva ce n-au ceilalţi evrei. Cei din conducerea satului își dăduseră binecuvîntarea, puteam pleca. A venit Laló …

Plecare şi revenire (VI)

Fragment din romanul autobiografic

Cei patru copii, sora mea mai mare, doi verișori și eu, am rămas singur în casă, doar cu bona evreică, Ibi, care din cauza spaimei și a relațiilor cam tulburi, n-avea deloc un miros plăcut. Era neîndemînatică, o fată cam nătîngă, nu se pricepea la gătit, la menaj, totul era un talmeș-balmeș și murdar. Pînă atunci trăisem o anume formă de viață, acum, cînd totul …

Plecare şi revenire (V)

Fragment din romanul autobiografic

În seara invaziei, unchii şi verişorii mei erau în faţa aparatului de radio. Circula ştirea că domnul comandat al garnizoanei nu este încîntat deloc de intrarea nemţilor, dimpotrivă, astfel că eu, optimist din fire, am şi început să-mi imaginez că tocmai regimentul din Berettyóújfalu, sub comanda locotenent- colonelului Egyed, o să oprească trupele germane. La urma urmei, la marginea satului este o cazarmă mare, o …

În timp ce mamele noastre povesteau, erau cumnate și prietene, iar bonele, colege, István și cu mine încercam să ne ridicăm în picioare în același ţarc. Mama lui István era sora mai mică a tatălui meu, iar tatăl lui era verișorul tatei. Vărul lui tata, Béla Zádor, pusese ochii destul de timpuriu pe frumoasa Mariska. În prima zi de școală, Lívia, bona mea, s-a așezat …

În mijlocul satului drapelul naţional era coborît în bernă, iar pe măsură ce cîte o palmă de pămînt era reanexată Ungariei, drapelul era înălţat puţin cîte puţin. De 15 martie, ziua comemorării revoluţiei maghiare pentru libertate din ’48, inclusiv băieţii de la școala elementară evreiască, îmbrăcaţi în cămăși albe și pantaloni scurţi, de culoare închisă, treceau în pas de defilare prin faţa drapelului. La reocuparea …

Plecare şi revenire (II)

Fragmente din romanul autobiografic „Elutazás és hazatérés/ Plecare şi revenire“

II. Familia: evrei cu limba maternă maghiară, care au trăit mai ales în judeţul Bihor (o parte la Oradea, o altă parte la Berettyóújfalu), dar şi la Debrecen, Miskolc, Braşov şi Cluj; astăzi sînt majoritatea morţi. Cinci verişori au fost ucişi la Auschwitz şi Mauthausen. Tata tot acolo şi-a pierdut trei surori, iar mama, două şi pe unul dintre fraţii ei, membrii Partidului Crucilor cu …

Plecare şi revenire (I)

Fragmente din romanul autobiografic

I. Într-una din zilele lui februarie 1945, stăteam pe banca unui tren pentru vite. Nu mă puteam despărţi de uşa deschisă a vagonului, prin care pătrundea şuierînd vîntul cîmpiei înzăpezite. Voiam să merg acasă, să nu fiu musafir la Budapesta, un drum de o săptămînă, înapoi la Berettyóújfalu, satul de unde au fost duşi părinţii noştri şi de unde am reuşit să plecăm …

object(WP_Term)#13233 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }