Plecare şi revenire (VIII)

Ne-am plimbat prin cartier, nu toţi avuseseră curajul să desprindă semnul distinctiv de deasupra porţilor. Un copil aprinse steaua galbenă din carton, ne-am adunat în jurul focului. Ţinîndu-se de braţ, un cuplu care nu avea steaua galbenă în piept a trecut pe lîngă noi, în timp ce bărbatul cu pălărie îi spunea cu voce tare femeii cu pălărie: „Vezi, ţi-am spus eu, se obrăznicesc jidanii“. Nicăieri ţipenie de om care ar fi reprezentat noua autoritate publică, în schimb, vehiculele militare nemţești treceau în trombă pe bulevardul mare, la fel și camioanele pline cu bărbaţi în cămăși verzi, avînd pe mînecă banderole cu însemnele Partidului Crucilor cu Săgeţi. Din tot trupul lor radia o dîrzenie agitată. Am întîlnit evrei care i-au oprit pe poliţiști întrebîndu-i ce au de făcut, dacă au sosit noile reglementări, dacă mai este sau nu în vigoare interdicţia privind circulaţia pe străzi după o anumită oră. Aveam voie să ieșim în spaţiile publice numai între orele 11 și 5 după-amiaza. Incertitudinea era mare, nimeni nu știa ce avea de făcut în cazul unei schimbări de 180 de grade, cînd retorica oficială nu avea să mai fie centrată pe o permanentă luptă eroică, ci pe ideea păcii, cînd […]