PLURAL. Coada, in eternitate

– Decor Marti te inscrii, joi te duci la discutie, intre 12,30 si 14,30. Primesc numarul 17. La vreo 20 de solicitanti, deci 10 pe ora, voi avea 6 minute la dispozitie sa aflu ce si cum. Ajung la ora 13 si ceva, dar nu intrasera decit 3. Saracii, or fi avut probleme, zic, da’ de unde, imi spune unu’ din coada, ca aia nici n-aveau numere. Pai de ce i-ati lasat? Baieti iuti, zice altu’. Mai trec 15 minute. Loc de asteptare mic, stam in picioare, caldura sufocanta linga usa, daca stai ca toata lumea, aer conditionat, rece, mai incolo, unde nu sta nimeni. Ies afara: 35 de grade, trei banci in plin soare, goale, un copacel linga parcare. Pe zid, chiar linga intrare, un afis mare: „Transparenta in administratia publica. Participa si tu!“. M-asez pe-o piatra, linga un ciine incolacit. Ciinele pleaca plictisit la alt copac, eu ramin. Mai trec 15 minute. Intru inapoi. La ce numar s-a…? La 7. Mai sint doar vreo 5 inaintea mea, asa ca 17 tot apuca, ia sa fiu atent, c-altfel mi-o iau altii inainte, sa ascult ce zice lumea, ca la coada multe inveti. – Actorii Discutii incinse, ba la usa […]