Poeme cu aerobiciclete, iubite şi „alintăciuni“

Bogdan O. Popescu (n. 1971), de profesie medic neurolog este un poet matur, care are deja în spate un număr apreciabil de volume, printre care La revedere, prinţesă (Vinea, 1995), Poemul de gardă (Celsius, 1999), Leul de după extravaganţe (Cartea Românească, 2002), Maşinăria de uitare (Naţional, 2004), Poeme în loc de tutun (Brumar, 2007). Dintre prezenţele în volume colective, semnalez pe aceea dinMarfă (Editura Salut, 1996), alături de poeţii Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa, dar şi pe cea dinPisica neagră, pisica moartă (Editura Crater, 2001), alături de Traian T. Coşovei. Aerobiciclete (Editura Brumar, 2010) este cea mai recentă carte de poeme a autorului (anul acesta îi va apărea şi prima carte de proză), apărută la Editura Brumar în 2010, într-o frumoasă ediţie ilustrată de Mihai Zgondoiu, pe urmele celei din 2007, Poeme în loc de tutun, apărută la aceeaşi editură şi în acelaşi format (cu ilustraţii). De altfel, cartea de poezie-obiect frumos/preţios, pe care o ilustreazăAerobicicletele, dar şi Poemele în loc de tutun, indică şi o anumită dimensiune pronunţat estetică şi estetizantă a poemelor lui Bogdan O. Popescu – poeme alintate, hedoniste, ludice, speculare, într-un cuvînt, poeme frumoase, în care „nostalghia“ (cum zice poetul), tristeţea, […]