Poetii si imbracamintea
- 10-09-2002
- Nr. 133
-
Ovid S. CROHMALNICEANU
- ARTICOLE
- 0 Comentarii
Insotit de prietena mea, am facut o intimplatoare plimbare prin „Taica Lazar“. Dupa arestarea „regelui neincoronat“ al negustorilor de haine vechi, un suflu de suspiciune plutea deasupra jiletcilor roase la coate, a mansetelor cu franjuri si palariilor de paie cu galbenul hasurat de mari umbre slinoase. Ajunsi acasa, cu sufletul incarcat de toata melancolia si ponderea bulendrelor amanetate, ne-am asezat in fata unui cufar urias de unde amica mea a inceput sa extraga o intreaga recuzita trecuta la rebut, o garderoba completa pentru un nou capitol la Caietele lui Malte Laudrids Bridge, pantofi cu tocul inalt, camasi vechi scrobite, cravate „papillon“. – Stai, o oprii eu. Nu asa! Le scoatem incet, frumos, unul cite unul si le aranjam. Facem o invocatie lirica respectiva. E drept ca lipseste un camin, ca atmosfera sa fie cea recomandata de Dickens, dar vom incerca. Nu simt in aer nici un miros de ectoplasma. Stii ceva? Adu o cescuta cu pap, va tine locul substantelor sensibile. – Aaa! Sperati sa realizati materializari?, ma comenta ironic ea. Dar adusei papul si cum se inserase am aprins lampa de pe noptiera, cea cu abatjurul rosu. Umbrele mari de pe peretele din fata, un supliment de imaginatie si […]