Poetul comunist – stigmatizat de comunişti

La început de ianuarie 1956, au fost prelucrate/ dezbătute tezele Congresului al VII-lea al PCR (23-28 decembrie 1955), într-o consfătuire specială convocată de redactorul-şef al Scînteii, organul partidului-stat, Sorin Toma, cu pricipalii coordonatori ai presei regionale şi departamentele din ţară. Concluziile i-au aparţinut lui Leonte Răutu, şeful Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR (1948-1956), despotul culturii naţionale. Printre alte observaţii/ indicaţii cu caracter partinic marxist-leninist caracteristice unui aparatcik, trasînd sarcinile obligatoriu de îndeplinit de către activiştii din „sectorul presă“, Leonte Răutu şi-a rezervat timp să incrimineze, pe un ton inchizitorial neechivoc, poeziaAlbatrosul ucis de Nicolae Labiş, precum şi pe cei care au difuzat-o: „A apărut Raportul tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost Congresul şi era firesc ca după Congres spiritul de partid, combativitatea să crească. Ce se întîmplă? Să luăm de exemplu Scînteia tineretului, organ al UTC. Scînteia tineretului publică o poezie a lui Labiş, Albatrosul ucis. Am aflat că Gazeta literară, organul Uniunii Scriitorilor din RPR, acum cîteva luni, a respins această poezie cu conţinut ideologic neconform şi Scînteia tineretului a găsit timpul ca, după Congres imediat, să publice această poezie a morţii albatrosului: «Cînd se-nteţeşte briza aripa-i se-nfioară/ Şi, re-nviat o clipă de-un nevăzut îndemn,/ Îţi […]