Poezia e „fudulie“ și seducție

După o lungă perioadă de tăcere, poetul Sorin Gherguț (n. 1973) – debutat cu volumul Time Out (Editura Timpul, Iași, 1998) – revine în forță cu un al doilea volum, Orice. uverturi & reziduuri, Editura Pandora M, volum care inaugurează, de altfel, o nouă – și salutară – colecție de poezie, „Cercul Poeților Apăruți“, coordonată de poeta Svetlana Cârstean (amfitrioană a lecturilor de poezie cu același nume, organizate la Institutul Francez din București). Pe coperta a treia, ea surprinde cu acuitate două trăsături esențiale ale poeziei lui Sorin Gherguț – puterea de seducție și inteligența combinatorie –, pe care i le cunosc foarte bine cei care participau, la sfîrșitul anilor ’90, la cenaclul Litere, condus de Mircea Cărtărescu: „Este fără îndoială o șansă să inaugurăm Cercul Poeților Apăruți cu un autor precum Sorin Gherguț, a cărui poezie este însăși definiția seducției continue, rușinate din cînd în cînd de ea însăși și neobrăzat de inteligente“. În fond, Gherguț însuși își mărturisește intențiile de autor, în poemele sale ludic-lingvistice, structuralist-deconstructiviste, cu accente suprarealiste, intenții ce corespund, în mod fericit, cu efectele de bază ale textelor sale: pe de o parte, efectul umoristic (dorința de a-și amuza cititorii/ascultătorii), iar pe de alta, ceea […]