„Poezia este suprema terapie“ (I). Interviu cu Ion MURESAN

L-am intilnit pe Ion Muresan intre doua drumuri. Venea de la Paris, pleca la Cluj. La ora 10 seara avea tren. Am stat de vorba impreuna de la 8 pina pe la 9 si jumatate. Generozitatea lui a fost completata de cea a sotilor Adina Keneres si Petru Romosan, care ne-au gazduit in casa lor, pentru a putea taifasui in voie. Poet optzecist, echinoxist binecunoscut, mai nou gazetar, redactor-sef la Transilvania Jurnal, Ion Muresan se caracterizeaza in primul rind prin discretie, cu toate ca, fundamental, este un exploziv, dupa cum se vede si din conversatia noastra. A publicat putin de-a lungul anilor, dar Cartea de iarna, volumul sau de debut, a ramas un reper in istoria poeziei romanesti a ultimelor decenii. In viata de toate zilele, Ion Muresan e spumos, plin de sarm si mare amator de placeri „facile“, dupa cum el insusi marturiseste. Poezia sa insa este sobra, lipsita de trucuri si, mai ales, onesta. Ea ordoneaza, disciplineaza, estompeaza entuziasmele si patetismele, tine in friu spaimele, plictisul, singuratatea si nebunia. Poetul, o clinica ambulanta Stiu ca v-ati intors de la Paris, unde v-ati uitat citeva lucruri importante. Ati adus ceva in schimb? Mi-ati pus vreo cinci intrebari deodata. Faptul […]