Poezia in haine retro

Doina IOANID Poeme de trecere Editura Vinea, Bucuresti, 2005, 60 p. Ajunsa la al patrulea volum de poeme, dupa Duduca de martipan (Editura Univers, Bucuresti, 2000), E vremea sa porti cercei (Editura Aula, Brasov, 2001) si Cartea burtilor si a singuratatii (Editura Pontica, Constanta, 2003), Doina Ioanid este o poeta consecventa. in ce priveste formula stilistica aleasa si, as spune, tinuta artistica, Doina Ioanid scrie minipoeme in proza, texte mai putin descriptive, continind mai degraba nuclee epice, precum fotografiile in miscare, flash-uri cu o obligatorie „istorie“ before si after. in primele ei texte, din antologia colectiva Ferestre ’98, descriptia era mai evidenta, efectul de stampa sau de basorelief – mai pregnant. „Regia“ stilistica, urmare a unui narcisism poetic intretinut de cautarile estete (vezi sintagme precum „duduca de martipan“, savorile culinare, olfactive si lingvistice), era, si ea, mai la vedere. incepind cu Cartea burtilor si a singuratatii si ajungind la cartea de fata, Poeme de trecere, s-a facut simtit, ca intotdeauna, „factorul“ timp, care a transformat voluptatile estete in gravitate, in sacra melancolie. Poemele de trecere cuprind doua cicluri, Interval si Scrisori pentru Taia Dumitru, primul ocupindu-se chiar de portretul interior al femeii la… 36 de ani, celalalt fiind consacrat bunicului […]