„Poezia mea este o confesiune şi un obstacol“

Primul volum al operelor complete se deschide cu următorul motto: „La grădina Muzeului Literaturii Române, Ioan Buduca mi-a spus, acum 10 ani: Ceea ce scrii tu nu se publică în timpul vieţii. Pentru că ai făcut- o a fost indecent“. Şi nu numai că aţi publicat numeroase volume de poezie, dar aţi publicat şi Opere complete. De ce dorinţa asta de a fi indecentă? Pentru că Buduca avea şi n-avea dreptate. Nu poţi scrie cum voia Buduca, adică numai să faci pe virtuosul. Nu vreau să dau nume, dar avem virtuoşi destui în ţară. În poezie, cel puţin, abundă virtuozitatea de la o vîrstă în sus, cînd începe perioada experimentului. Numai la capătul tunelului, experimentul, dacă e total, se poate converti în experienţă şi, atunci, pe parcursul drumului tău, rişti. Tu îţi vezi de ale tale, rişti, zici că orice ai face, aia trebuie să faci şi, pînă la urmă, se vor alege apele de uscat.   La ce credeţi că se referea Ioan Buduca? Se referea la faptul că eu nu făceam poezie propriu-zisă. Vorba lui Cistelecan în prefaţa pe care mi-a făcut-o. Eu nu pot simula şi disimula în poezie. Ăsta e adevărul şi-l recunosc. Dar mie mi […]