Poezia tinara trebuie sa poarte un nume (I)

Numarul 2-3/2005 al revistei Caiete Critice repune pe tapet chestiunea existentei (sau nonexistentei) unei „noi generatii poetice“. Initiatori: Daniel Cristea-Enache si mai tinarul Mihai Iovanel, carora li se alatura – in prim-plan – sibianul Andrei Terian. 11 „poeti noi“, 9 – ceva mai vechi (de la Angela Marinescu si Ion Mircea la O. Nimigean), editorul Nicolae Tone si 30 de critici raspund la ancheta Poezia tinara. O noua generatie?. Personal, am participat cu un text care s-a dovedit a fi – dupa cum anticipam – cel mai scurt si mai negator. L-am scris intentionat asa, exagerind in compensatie: intuiam supralicitarea fenomenului. Revin acum cu evaluari personale de pe pozitii mai „moderate“, pentru ca discutia mi se pare cu adevarat utila si stimulativa. Indiferent de nu putinele deosebiri de opinii, calitatea si verva comentariilor mi s-a parut – nu numai mie! – mult superioara „obiectului“ aflat in discutie. Nu agreez actuala linie a acestei reviste, dar trebuie sa recunosc ca prezentul numar ar putea sa ramina un reper al discutiilor despre „poezia noua“ din prag de mileniu trei. Chiar daca destui formatori de opinie critica inca nu s-au pronuntat. – Aduceti generatia! Ideea de „noua generatie“ este – am mai spus-o […]