POEZIE. Andrei UNGUREANU, Insomnie de peste

Andrei UNGUREANU Insomnie de peste Editura Arc, Colectia „Prima verba“, Chisinau, 2000, 48 p., f.p. Xavier poarta barba si ochelari/ si are coji de portocale in buzunar./ Xavier are inima si plamini,/ Xavier are unghii de silex/ cu care sa-si scrie versurile pe ziduri“. Xavier, despre a carui existenta luam cunostinta, bucata cu bucata, nu de la un Urmuz ci din cartea de poezii a basarabeanului Andrei Ungureanu, nu este vreun personaj complicat, psihanalizabil prin cine stie ce intorsaturi de favoriti. „Xavier a fost TOTUL“ si „Dumnezeu a ajuns nefolositor la bucatarie“. Fu Cartarescu, fu Iaru, fu Musina. Nu, este Andrei Ungureanu care scrie precum Iaru, Cartarescu, Musina s.a.m.d. – filiatii greu de neglijat. Resemantizari, rescrieri ale mediului cu „unghii de silex“; proiectii de natura proxemica (perspective) menite sa ascunda intentii calofile: „Tu vezi doar continutul,/ Eu vad doar exteriorul. Doar sacul./ «Totul depinde de felul cum privesti,/ Madalina, din exterior/ sau din interiorul tabloului»“ (Maraton); Iaru si Camil Petrescu: „Miroseai puternic a camay chic/ si tineai la brat o semiluna de fistic/ ca pe o carte cumparata de la un anticar/ nebarbierit…/…Erai doamna T.,/ in fine ne-am iubit printre tramvaie“ (Strada palmierilor) sint (daca nu puneri in abis) inca […]