POEZIE. Ara Alexandru SISMANIAN, Triptic. Priviri, Ochiul orb, Tireziada

Ara Alexandru SISMANIAN Triptic. Priviri, Ochiul orb, Tireziada Editura Cartea Romaneasca, 2001, 348 p., f.p. Cartea de fata este o dovada ca ramasitele modernismului in poezie continua sa se manifeste cu perseverenta. Dupa al doilea modernism, saizecist, poezia lui Ara Alexandru Sismanian este a nu se stie cita reiterare a modernismului, cu riscul (constient sau nu?) al epuizarii formulei literare. Dupa Nichita Stanescu sau, mai bine zis, o data cu el, limbajul poetic este impins la o limita fortata, secatuind orice urma de concept. Ara Alexandru Sismanian continua sa se agate de abstractul notiunilor „tari“ pentru a le mai afla acestora surse de supravietuire, insa demersul sau poetic pare cel al unui naufragiat pe o insula indepartata in trecut. Poetica esentei se conjuga cu meditatia fenomenologica, poezia conceptului devenind, in acelasi timp, filozofia acestuia. Scriitura inseamna revelatie permanenta a autorului, reflectie si control asidue care au scopul de a dibui sensul „adevarat“, semnificatia ultima, tensiunea absoluta. Cuvintul concentreaza o intreaga speculatie, rivnind la rangul de cunoastere metafizica. Forta de sugestie meditativa a limbajului converge, pina la urma, in metafore lipsite de senzorialitate concreta, iar luciditatea devine marca unei „subiectivitati“ reci, metaforizante. Dialecticile circulare (privire-antiprivire, prezenta-absenta, interior-exterior, nascut- nenascut, organ-antiorgan, cuvint-necuvint) […]