POEZIE. Ioan FLORA, Medeea si masinile ei de razboi/Medeea and her war machines

Ioan FLORA Medeea si masinile ei de razboi/Medeea and her war machines Traducere de Adam J. Sorkin si Alina Carac, cu o postfata de Ioan Buduca, Editura Dacia, Colectia „Interferente“, Cluj-Napoca, 2002, 132 p., f.p. Ne-am obisnuit ca fiecare nou volum al poetului Ioan Flora sa fie – simultan – o surpriza si o (re)confirmare. O surpriza intrucit, desi ramine in acelasi registru scriptural (caruia eticheta de „textualism“ i se aplica doar partial), poezia lui Ioan Flora proiecteaza de la un volum la altul tot mai diferite imagini, pune in miscare mereu alte si alte povesti. O (re)confirmare pentru ca, abil fiind eludata primejdia déjà-vu-ului, regasim de fiecare data obsesiile, habitudinile, (in)confortul spatiului intim cu care poetul ne-a familiarizat. Poezia lui Ioan Flora nu are, cu siguranta, privilegiul „inefabilului“, al expresiei asa-numit „intraductibile“, privilegiu contrabalansat insa, intr-o limba/cultura cu un mai mic prestigiu, de nesansa anonimatului. Ca poezia lui Ioan Flora e traductibila fara ca, prin aceasta, sa devina mai putin ea insasi este un fapt asupra caruia nu putea sa nu atraga atentia reeditarea in varianta bilingva a unei carti de care poetul se arata a fi in mod special atasat: un volum din 1999, Medeea si masinile ei […]