POEZIE. Ion POP, Elegii in ofensiva

Ion POP Elegii in ofensiva Editura Vinea, Bucuresti, 2003, 84 p. Pentru Ion Pop, poezia a fost de la inceput un insotitor discret si tenace. Astazi putem adauga, fara probleme: de cursa lunga. (Neo)modernist reflexiv in linie blagiana la inceputurile sale, cunoscutul critic si universitar clujean a evoluat lent catre un lirism confesiv de diapazon elegiac, infuzat de livresc si de amara autoironie; o poezie tipic „echinoxista“, s-ar putea spune daca ar fi sa vedem in ea doar modelul generic, lasind la o parte individualitatea vocii. De curind, Ion Pop a publicat un nou volum de versuri: Elegii in ofensiva, al carui titlu paradoxal sugereaza, probabil, agresivitatea retinuta, intoarsa catre sine a reflexivitatii, a melancoliei „desuete“, intr-un timp in care toate provocarile „avangardei“ par de mult epuizate. Optiunea pentru o editura interesata de poezia avangardista (in special de cea interbelica) nu e, in acest sens, deloc intimplatoare. Autorul Avangardismului poetic romanesc (1969) si al Avangardei in literatura romana (1990) exploreaza acum potentialul „ofensiv“ al ramasitelor poeziei pure, rilkeene, filtrate prin experienta modernismului tirziu si a postmodernismului. Efectul de instrainare este amplificat de luciditate, iar livrescul actioneaza ca un filtru, ca un ecran de protectie al amintirii. „Dupa cincizeci de ani […]