POEZIE: Ionatan PIROSCA, Poema iubirii

Ionatan PIROSCA Poema iubirii Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001, 114 p., f.p. Prejudecata face ca, atunci cind nu ameninta cu pumnul strins vreun „Deus absconditus“ sau cind nu cocheteaza cu viziuni eretice, poezia de inspiratie religioasa autohtona sa fie privita cu condescendenta. Acuzele ce i se aduc sint dintre cele mai diverse, mergind de la emfaza si discursivitate pina la decorativism. Din acest punct de vedere, publicarea volumului Poema iubirii este un act temerar, cu atit mai mult cu cit si celelalte doua aparitii editoriale anterioare ale poetului brailean Ionatan Pirosca (Cu fata la cruce, 1994, si Tabla inmultirii cu cerul, 1998) pot fi circumscrise aceleiasi sfere tematice. Evident, credinta ferventa a autorului se insinueaza in discursul liric, ruga fiind perceputa ca suprema forma de eliberare. Retorica este, insa, imblinzita de prospetimea si plasticitatea viziunii poetice. Marturisirilor de sorginte profetica: „Eu nu mai vreau pe buze/ decit taciunu-aprins, ce curatea“ sau „E litera ce-mi dai, destulatoare“ (Voi scrie, Doamne), trimitind la teofania prin care Dumnezeu il alege pe Isaia sa vesteasca evreilor planurile Sale, nu le urmeaza monotonia unei interminabile doxologii. Dimpotriva, dincolo de valul alegoriei, descoperim uneori o subtila glosare pe marginea unei constiinte bintuite de sentimentul vinovatiei (Broderia piriului). […]