POEZIE. Ruxandra NOVAC, ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri

Ruxandra NOVAC ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri Editura Vinea, Bucuresti, 2003, 76 p. Volumul de debut al Ruxandrei Novac (in prezent masteranda la Filologia bucuresteana) vine dupa o prezenta poetica destul de activa in presa literara. Faptul ca pe pagina de garda citim „Tehnoredactare, coperta: Marius Ianus“ nu trebuie sa ne faca sa speculam prea mult pe seama unor influente (desi ele pot fi, la o adica, lesne identificate). Dincolo de orice posibile „ianusisme“, tinara poeta are o voce distincta, de o cruzime tandra, in care strigatul revoltat nu poate anihila scincetul trist al vulnerabilitatii interioare, iar obsedanta persoana intii plural, „noi“-ul colectivizant, eventual generationist, abia mascheaza insingurarea amara a persoanei intii singular. O deprimare autentica si o sensibilitate contrariata se exprima in aceste poeme psihedelice, vitale si morbide, in care litania exasperarii beat, cosmarul expresionist si „frumusetea convulsiva“ a suprarealistilor produc imagini puternice, colcaitoare, suave si agresive totodata: „de aici nu se poate pleca/ noi sintem ultimii asta e lumea noastra/ si asa a fost mereu/ de la calorifer la fereastra, incet ca intr-un film/[…]/ in nebunia noptii de vara fluturii ies/ si fac praf tot ce intilnesc in cale/ cu ochii rosii de fum si de bucurie“. […]