Poezie si erotism
- 19-01-2006
- Nr. 304
-
Carmen MUŞAT
- Literatură
- 0 Comentarii
Nora IUGA Fetita cu o mie de riduri Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2005, 108 p. Despre Nora Iuga se poate spune ca reinventeaza starea poeziei cu fiecare nou volum publicat. Dupa Sexagenara si tinarul (2000) si Fasanenstraße 23 (2001), in care autoarea imprima prozei structurile si ritmurile liricului, dupa Lebada cu doua intrari (2003) – o carte greu de incadrat intr-un gen anume, ce respira, textual, un nonconformism asumat cu ireverentioasa gratie –, Nora Iuga revine in atentia cititorilor cu un volum de versuri ce are toate sansele sa fie considerat un punct de reper nu doar in creatia autoarei, ci si in literatura romana contemporana. „Ce teribila terapie imi aplic eu scriind. Am invatat de la Goethe. Cind vrei sa scapi de o iubire scrii o poezie. Mie imi trebuie un roman“, scrie Nora Iuga in Fasanenstraße 23, dar nu trebuie, desigur, sa o credem pe cuvint. Si asta pentru ca nu (doar) de un roman are nevoie „fetita cu o mie de riduri“, ci de o intreaga opera in care traitele si (mai ales) netraitele sa prinda contur. Paradoxala, oximoronica – de la primele cuvinte, cele ale titlului, pina la cele din finalul poemului cu numarul 100, „numai […]