POLITIC. Mandela pe trotinetă (III)
- 08-07-2015
- Nr. 780
-
Radu Călin CRISTEA
- Actualitate
- 11 Comentarii
Ordonanţa nr. 131, aceea cu legalizarea viselor neîmplinite ale procuraturii ceaușiste, se face, pînă la urmă, ţăndări, lebăda neagră Monica Macovei (MM) dă cu fundul de gheaţă și pe Băsescu îl apucă toţi dracii. Capotează. Împăratul dă cu șapca de pămînt. MM l-a terminat și pe el. Vine mai tîrziu cu detalii: „(MM) a fost necinstită […]. Aveţi explicaţia de ce, cînd am putut nu am mai pus-o ministru al Justiţiei […]. Are carenţe consistente. Știţi, trebuie să te uiţi sub poleială și mai ales cînd știi multe lucruri e bine să… “(B1TV, 09.09.2014). MM „necinstită“? Cînd a început necinstirea? Doct în materie de femei politice, Băsescu iubește și lasă ca un amorez latino. E negru de supărare și aruncă gramatica peste bord: „Oameni care au contat pentru tine și de dragul imaginii lor, pînă și pe cel care i-a luat dintr-un ONG și i-am spus ești ministru… La asta mă enervez, nu știu dacă observaţi. Pentru că mi s-a părut atît de necinstit ca cineva care-și face… M-a durut cumplit“ (B1 TV, 02.03.2014). Așchia lui Macovei a sărit hăt departe de bradul lui Băsescu. „Nu poţi să fii atît de demagog!“, strigă Băsescu la MM din băierele inimii sale […]
Nu ne agitam, doamna. Doar constatam, in felul nostru, cat de hazliu e dl RCC cand e convins ca poate fi luat in serios.
Nu va mai agitati, domnilor! Articolul dlui Cristea e de-a dreptul hazliu! Textul minunat scris, te unge la inima, un fel de panopticum al politichiei-intelectualo-moraliste… Si cand te gandesti ca personajele de care ne ocupam sunt convinse ca pot fi luate in serios. La mai mare! Merci, RCC
nu, nu e frumos si nici sanatos să va denigrați unii dintre fostii ”colegi”
„Shcoala de logica de langa aeroport”, sau „Cum sa mintzi ca-n codru, dupa ce
l-ai taiat shi l-ai vandut”.
Care era regimul prezidentzial/juridic, atunci cand s-au fabricat celebrele legi ale retrocedarii ? Care au generat zeci de mii de procese, cu sentintze dintre cele mai paradoxale shi consecintze dintre cele mai nefaste…
Care era regimul prezidentzial/juridic atunci cand a fost INTEMNITZAT primul judecator corupt ?
Cate partzi avea serialul despre Rodica Stanoiu ?
O tempora, o mores!
Te-au, sau i-ai, invatzat schema „ignoratio elenchi” ? La CEDO Romania pierde in principal procese legate de porcaria legislativa numita generic „retrocedare”. Vin la rand procese pierdute din cauza situatziei penitenciarelor. Pe langa
cazuri izolate de incompetentza sau/shi coruptzie a magistratzilor, cauza fundamentala o constituie LEGISLATZIA ambigua/deficitara. Agravata de discrepantza enorma intre numarul proceselor shi posibilitatzile actuale din magistratura. Nu intra in chestiune nici MM, nici odiosul regim Basescu. Mai lasa petardele.
Nu tovarăşe, deloc „criticilor” !
Ci poate, eventual, Detractorilor !
O „inimăRĂU”, ai profunde probleme cu „gramatica” !
„Criticilor” !!!???? adresîndu-Te unuia singur !!??!!
Şi dacă eşti în stare să „citeşti” corect
Problema NU ESTE
„cedo” !
Mai caută ! „em, em” ?
Aşa-i !
Cînd se vorbeşte şi se pomeneşte de M.M. de-atîtea ori
Sigur !
Este vorba despre Justiţia dependentă de independenţa metastazic pregătită
cu mult înainte de 1990 printre alţii-şi-altele de tot felul de colonei azi la pensie
dar într-o activitate furibund metaindependentă de independenţă.
De-aceea necesitatea unor precizări necesită contrazicerea oricît de penibile ar fi, ale unor inutilităţi.
Bine-a zis cine-a zis ca fidelitatea-i a cititorilor rău intenționați, nu a celorlalti. Sa-mi trăiți!
PS: „unule”, CEDO nu se sinchisește de vinovație ci de felul cum e dovedita. Demult nu se mai judeca dupa spiritul dreptății, ci doa in spiritul si litera legii.D
Blocajul manipulatoriu instituţional şi propagandistic,
obsesiile repetate şi etalate cu îndîrjireRea proletar-intelectuală
de personaj atins profund de cecitatea postului funcţionăresc grăduit-îngrădit
nu doar a-politic dar şi redus cultural ca băiat colonel de treabă la pensie dar permanent în funcţii
în slujba tovarăşilor măsluitori cei mai Răi la puterea şi conducerea statului securistic post-comunistic
nu poate altceva decît să insiste în teoria superbelor diversiuni trecînd pe la Băneasa şi căşunîndu-i hotărît (Ordin !) pe M.M. !
De unde concluzia că : pe tovarăşi îi deranjează extrem de RĂU şi-şi fac inimiRele cu duiumul, personajul M.M.
Dar cum inimileRele sînt incapabile să propună decît şi mai RăuRele, orice comentariu devine de prisos.
Doar prezenţa-i conţopistă nici HAZ na-re !
1. Cum sa fie Justitzia INDEPENDENTA de politic intr-o tzara cu trecutul, electoratul shi clasa politica din Ro ?!
2. Ce nume SONORE de indivizi condamnatzi sub Iliescu sau Constantinescu cunoashtetzi ?
3. Ce nume de condamnatzi PE NEDREPT sub „regimul Basescu” cunoashtetzi?
4. Ce parere avetzi despre Vantu, Voiculescu, Nastase, Becali, mafia din fotbal etc ?
5. Preferatzi sa nu fie condamnat nimeni dintre cei vinovatzi, sau sa existe o „ordine”, variabila in functzie de contextul
politic ? Care, EVENTUAL, poate duce, in timp, la condamnari relativ complete…
6. Cum judecatzi „spaima aleshilor neamului”, concretizata recent in tentativa de a-shi face legi speciale de protectzie
impotriva Justitziei ?
OK, acum sa conchidem:
A canta osanale unui personaj public (ca shi a te inscrie intr-un partid politic, sau a-tzi face orice fel de iluzii in
acest sens) este astazi, in cel mai fericit caz, naivitate. Dar pentru un om inteligent, informat shi dezinteresat, a
COMPARA este simplu. La fel de simplu este sa vezi cum, atunci cand se practica sistematic MINCIUNA PRIN
OMISIUNE shi MISTIFICAREA de catre oameni inteligentzi si informatzi, explicatzia este cea evidenta.
Această ultimă parte a studiului de caz al lui RCC este pour la bonne bouche. Drag ochiului cititorului profesionist (nu-i spun ”intelectual” ori ”cult” fiindc-au ajuns a suna ca dracu aceste cuvinte) prin referințe și aluzii culturale care nu fac corp comun cu demonstrația dar sună bine ca fundal tragic (Cioran, Bacovia, Arghezi – în puseurile sale apocaliptice) dînd totului-tot un aer baladesc.
Prozaic spus, metatextul lui RCC eludează ori doar sugerează unde-ar trebui spus apăsat: prima oară, imensa minciună a independenței Justiției; a doua oară, explicația adîncă a dependenței Justiției de politic.
Chiar azi, în cotidianul.ro, apare declarația unui înalt magistrat despre obligația judecătorilor de a păstra secretul absolut al acelor piese dintr-un dosar penal, provenind din operațiuni speciale ale SRI. Obligație reieșită din Legea siguranței naționale și pretinzînd ca magistrații să semneze un angajament – la SRI – în această privință. Dar această poveste merită a fi tratată aparte.
Ce eludează, deci, RCC? Realitatea că Justiția postdecembristă continuă – la un nivel superior (”democratic și european” pretins) subordonarea față de politic, din anii comunismului. Cînd nu doar sistemul legislativ era conceput – ab initio – împotriva ideii de libertate cetățeanească, dar și sistemul judecătoresc era dirijat și controlat de ”Partid”, astfel că hotărîrile judecătorești erau – de regulă – transpuneri juridice ale unor hotărîri politice. Chiar dacă nu erau explicit ordonate mereu, trebuia ”să fie pe linie” (expresie consacrată în acei ani). Funcționa – ca și-n mediul literar, bunăoară – ”autocenzura”: magistrații români ai vremii știau ce se cerea, ce se aștepta de la ei, și-și făceau treaba (cum se zice acum). Un singur exemplu: confecționarea dosarelor penale de drept comun pentru răzvrătiții împotriva regimului comunist, fiindcă în RSR ”nu mai existau condamnări politice”.
Ruptura de conștiință a absolvenților de la Drept – între tot ceea ce studiaseră despre ideea de justiție și de funcționare istorică a ei, în 4 ani de facultate, și ceea ce aveau de aplicat în viața lor de juriști ai statului socialist – n-avea cum nu duce la cinism. În nota livrescă a lui RCC, tinerii juriști ieșeau de la Drept știind că ”Dreptatea – o vorbă de dînșii inventată/ Ca, cu a ei putere, să vă mențină-n jug” (parafrază după două versuri celebre din ”Împărat și proletar”).
”Logic și legic”, studiul științelor juridice era năpădit de corupție – dinaintea examenului de admitere (”meditațiile”) și pînă la obținerea licenței, a repartiției. Doar menționînd felul în care deveneau juriști absolvenții Școlii dela Băneasa – în cam 3-10 ani de la ”intrarea-n pâine”, și-ar fi de-ajuns argument pentru corupția din învățămîntul juridic al RSR. (Dar pînă și statul socialist le interzicea profesarea ca magistrați, procurori și avocați – ceea ce statul democratic le-a permis, în spiritul libertăților cetățenești probabil. De unde-ar fi interesant de aflat în cam ce proporție înalții magistrați de azi provin din ”pepiniera Băneasa”.)
Din absolvenți, partea inteligentă și politic nesigură intra-n avocatură (cam singura profesie liberală în socialism) iar cei cu dosare-beton, în Procuratură și Magistratură. MM ”s-a calificat” pentru munca de procuror, iar faptul că a practicat-o submediocru, fără pic de ”vocație”, ar fi-n favoarea sa dacă n-ar fi mai curînd semnul acelui cinism despre care pomeneam mai sus. Pe seama căruia pun și renunțarea la cariera juridică, în favoarea militantismului civic implementat, la noi, de fundații occidentale de tip Soros.
De ce n-o suspectez de ”o trezire a conștiinței” e datorită prestației sale ca ministru al Justiției, riguros prezentate de RCC, în acest serial. La care aș adăuga lipsa perplexității civice – dacă permiteți așa formulare – față de alegerea-n fruntea Ministerului Justiției, a unei fătuci pe care nimic n-o recomanda – ca jurist – pentru așa-naltă demnitate. (Asta-i și reproșa Băsescu – c-a scos-o de moț din neant și-a pus-o-n slava justițiarismului pe stil nou, dar judecățile lui Băsescu ”sînt lovite de nulitate” – părerea mea…)
Ce e ironic-exemplar aici – ca-n Nuvele exemplare, Cervantes? Că tot corpul didactic din științele juridice – cu vîrfuri recunoscute-n sistem – și din întregul corp al înalților magistrați (și procurori, la vremea aceea) s-au trezit călăriți de un obscur absolvent de Drept, care să le predea viziunea despre o justiție democratică, de tip occidental. Culmea ironiei – logică, altfel – este că MM s-a făcut tamburul-major al meritocrației.
Ce trebuia apăsat spus este că MM a inventat piatra filosofală a împăcării caprei (rîioase, a Justiției lui Băsescu) cu varza de Bruxelles a MCV. Din păcate pentru noi toți, CEDO respinge consecvent. prin infirmare a hotărîriilor definitive și revocabile de la București, minunea juridică a Regimului Băsescu. Astfel că poza eroică pe cal alb, a Mariannei noastre nu-i decît jalnică impostură. Cu-atît mai, cu cît ea a trecut linia roșie dintre realitate și iluzie, rămînînd prizoniera autoamăgirii c-ar fi reformat Justiția din Ro.
Rămîne-n discuție atracția magică a ”Intelectualilor lui Băsescu” față de moneda calpă MM, chiar și după ce însuși Băsescu a repudiat-o. Cred că-i de căutat undeva între Minima moralia și Apel către lichele. Prin aportul neprecupețit al politologului Vladimir Tismăneanu, veacul nostru de singurătate amenință a curge milnear.