Politică, societate, istorie, memorie – la trecut şi la viitor
Interviu cu Ana BLANDIANA şi Romulus RUSAN
- 28-01-2010
- Nr. 510
-
UN Cristian
- Actualitate
- 2 Comentarii
La 20 de ani de la revoluţiile din 1989, Ana Blandiana şiRomulus Rusan au avut răbdarea să răspundă curiozităţii noastre privind relaţia dificilă a societăţii româneşti cu propria istorie recentă. Spun „răbdarea“, pentru că timpul lor este foarte, foarte preţios. S-au împlinit deja 15 ani de cînd cei doi reuşesc, cu succes, prin intermediul Academiei Civice, să influenţeze balanţa dintre memorie şi istorie, dintre ceea ce ne amintim şi ceea ce ar trebui să ne amintim, cu privire la propriul trecut. Demersul lor este unic sau singurul cu efecte sensibile la nivelul societăţii civile. Este interesant de observat că această iniţiativă a pornit deopotrivă din nevoia de a face dreptate propriilor părinţi, închişi în anii 1940-1950 de noua administraţie comunistă, cît şi din conştientizarea faptului că generaţiile viitoare vor avea de suferit dacă nu vor cunoaşte în detaliu drama României postbelice. Miza demersului lor este, de aceea, dublă, reuşind în mod exemplar să îmbine contingenţa şi necesitatea, spiritul de revanşă şi (re)concilierea, datoria şi generozitatea, cîştigul revenind generaţiilor viitoare sau, mai concret, societăţii româneşti şi sistemului instituţional-moral pe care aceasta se sprijină. Central şi est-europenii au avut dintotdeauna o relaţie specială cu timpul ori, mai bine zis, cu […]
Haveli au fost, dar nu i-a cautat nimeni. Alianta Civica a tras o carte proasta: Emil Constantinescu. Ulterior, acesta i-a facut pe toti frustrati si a declarat fumat Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Azi, e prea tarziu sa mai cautam haveli. Comunistii si securistii s-au infiltrat in toate structurile. Au paralizat si economia, discreditand notiunea de capitalism. Cand Brucan ne-a dat 20 de ani pana la democratie, a gandit doar economic, nu si uman. Romanul are o rezistenta nativa la civilizare.
…spunea ceva de genul „invatam istoria nu pentru a sti cum sa ne comportam sau sa reusim in viata, ci pentru afla cine suntem cu adevarat”. Aveam putin peste 30 de ani in 1989 si am avut marele complex al lipsei unui „Havel” al Romaniei. Si putine au fost serile cind nu am fost prezenta in Piata Universitatii. Cind am inceput insa sa aflu despre adevaratul trecut si despre ce au insemnat inchisorile comuniste, mi-am regasit mindria de a fi ceea ce eram, de a fi romanca. Memorialul si Scolile de vara vor pastra amintirea adevaratilor eroi ai neamului si vor ajuta la intelegerea regimurilor comuniste, pentru multe generatii care vor urma. Va multumesc, Doamna Blandiana si Domnule Rusan