Politicul in teatrul post-dramatic

Daca e sa ne gindim la dimensiunea politica a Teatrului Politic (TP), primul lucru care ne vine in minte e faptul ca foarte adesea politicul pare sa lipseasca. Exista un teatru in principal formalist, un „teatru concret“, teatru intr-un mod mai poe-tic si static, teatru pop cu o tendinta de a accentua situatia banala in actul teatral, care cauta „distractia cool“ mai degraba decit problemele politice. In general vorbind, fibula in sens brechtian lipseste sau e accidentala (si poate sa vorbeasca teatrul despre politic fara sa nareze? – e o intrebare deschisa), si adeseori referinta la realitate nu exista deloc sau e greu recognoscibila. Prin urmare, pare ca sintem de multe ori confruntati cu un teatru fara politica. Si asa se naste intrebarea daca va mai fi vreodata posibil ca realitatea politica sa faca parte din teatru in masura in care facea parte din, sa zicem, tragedia antica, istoriile lui Shakespeare, drama sociala a lui Ibsen sau teatrul epic al lui Brecht. […] Nu se poate trece cu vederea peste faptul ca, in comparatie cu vremurile de altadata, teatrul nu mai are rolul de centru al Polis-ului, ca spatiu al reflectiei comunitare asupra chestiunilor fundamentale cu care se confrunta o […]