Ponta, viitorul preşedinte-jucător

  • Recomandă articolul
Una din trăsăturile cele mai problematice ale sistemului nostru constituţional (răspunzînd gustului politicienilor autohtoni pentru ambiguitate şi penumbră) este, după cum se ştie, decalajul extrem dintre legitimitatea conferită preşedintelui de alegerea prin vot universal şi puterile efective atribuite acestuia de textul Constituţiei: în vreme ce preşedintele „exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate“, (art. 80), guvernul, condus de primul-ministru, „asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice“ ( art. 102). Şi într-adevăr, aşa cum experienţele guvernărilor Tăriceanu şi Ponta au demonstrat-o cu claritate, în cazul unui conflict între preşedinte şi un premier sprijinit de o majoritate parlamentară clară, preşedintele este practic redus la rolul de opozant neputincios al Palatului Victoria, umilit prin practica suspendărilor arbitrare, iar în noile condiţii ale pragului de 30% al participării la referendum, ameninţat de demitere la orice fluctuaţie a popularităţii sale. Există însă şi o situaţie în care preşedintele, asumîndu-şi deschis rolul de „jucător“, poate concentra toată puterea în mîinile sale: cea a unui premier slab, lipsit de autoritate proprie, pus în umbră de preşedintele provenit din partidul aflat la guvernare şi dominînd de la distanţă evoluţia acestui partid din care s-a […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.