Portugalia, în contracurent

Aici aerul este mai blînd decît în celelalte metropole europene, viaţa mai ieftină şi oamenii mai primitori. De altfel, au şi un mers al lor, diferit, mai lent, nonşalant, nu aleargă sau, dacă o fac, e pentru a se juca cu copiii lor într-o grădină cu vegetaţie luxuriantă ori pe străzile în pantă ale cartierului Graça. Nici o dubă de poliţie nu circulă cu sirena asurzitoare, nici un militar înarmat ori salafist nu se zăreşte la orizont; nimeni nu-ţi controlează geanta la intrarea într-un mare magazin sau într-un muzeu. De îndată ce părăseşti centrul istoric, luat în stăpînire de turişti, de vînzătorii de haşiş, de rentierii şi de surferii francezi, oraşul devine unul desuet şi încîntător. Tramvaiele, cafenelele şi tavernele s-au păstrat intacte, ca la Viena, iar în ultimii ani li s-au adăugat galerii şi cluburi pop-up de toate genurile. Ritm aparte şi langoare, reflexele mov ale rîului Tejo cînd lumina soarelui străbate apa oceanului: la Lisabona, vechea Europă se întîlneşte cu Africa şi America de Sud, iar valurile din larg desenate pe trotuare se preling, ondulate, pînă la plaja din Copacabana, la Rio de Janeiro. Circulaţia este fluidă, cele şapte coline sînt împodobite cu flori şi biserici baroce parcă […]