„Pot să folosesc un cuvînt mare: sînt aproape fericit“

Daniel CRISTEA-ENACHE: Stimate domnule Livius Ciocârlie, vă mulţumesc mult pentru acest dialog. Mă gîndesc la ultima lui rundă ca la proba cea mai dificilă. Citind Cartea cu fleacuri, am dat peste mai multe fragmente pe care am tot încercat să le „analizez“, să le „comentez“, să le „interpretez“. Dar, pur şi simplu, nu am putut. Vă rog să mă ajutaţi dumneavoastră, comentînd pe marginea următorului extras: „Avea braţe frumoase, îţi făcea plăcere să le vezi. Acum, s-au subţiat, venele, albastre, au ieşit în relief. Le privesc cu dragoste. Dorinţa a trecut, iubirea a rămas“.     Livius CIOCÂRLIE: Dacă mi-a plăcut ceva în ocupaţia de profesor, a fost riscul. La aceeaşi pregătire, ora putea să fie bună sau ratată. Nu puteam să prevăd. Rutina n-a schimbat nimic. În fiecare zi, eram începător. Cu felul meu de a scrie e la fel. Nu am un proiect. Nu pot să scriu decît mediocru după plan. În literatura propriu-zisă, aflu scriind ceea ce am de gînd să scriu. Cu răspunsul la această ultimă întrebare e tot aşa. Mă întreb, la rîndul meu, ce voi putea să răspund. Pînă la literatură şi la ce-mi aduce ea – între altele, aceste întrebări –, toată viaţa […]