Poveste cu bufoni

  • Recomandă articolul
Bună dimineaţa! Sau: bună seara! Sau: noapte bună! S-a amestecat ziua cu noaptea, timpul stă în loc sau fuge prea repede, crocodilii zboară şi paserile caută trup de pămîntean, apele curg spre izvoare, se modifică ciclul cosmic, nervii planetei plesnesc şi, peste toate acestea, „ah! organele-s sfărămate şi maestrul e nebun!“. Tulburare gravă în politica românească. Într-o duminică dimineaţă, cînd babele evlavioase ies din biserică, într-o duminică dimineaţă, cînd părinţii îşi duc copiii în parc să mai zburde în voie, într-o duminică dimineaţă, cînd dai buzna la Gaudeamus să mai prinzi ceva cărţi cu reducere, vai, în chiar acea duminică, prin Bucureşti trecea, dar ce spunem noi, zbura, dar nu era doar un zbor, era un roi de stele, o peliculă transcendentă, o pastă vizionară, ceva între vietate, monstru şi entitate hiperboreeană. Nu ştim dacă fîntîna de la Universitate se oprise, dacă Teatrul Naţional se mai înălţase cîţiva metri, dacă la Arcul de Triumf se auzea pas de defilare, dacă la Ateneu viorile începeau să cînte singure, cert este că se produsese un fenomen straniu despre care s-a vorbit multe săptămîni.   Vodă îşi puse hlamida şi aştepta. Ştia că are slujitori devotaţi, care nu-l vor dezamăgi. Dar îl încerca […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.