Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Povestea unui fals citat
- 04-03-2011
- Nr. 565
-
Lavinia BÂRLOGEANU
- POLEMICI
- 37 Comentarii
Cînd, prin octombrie sau noiembrie anul trecut, am trimis la Observator cultural un articol de peste 10 pagini, fragment, la rîndul lui, dintr-o lucrare mai amplă referitoare la violența simbolică și la fenomenul sacralizării în cultura română, nu bănuiam, nici pe departe, la ce riscuri mă expun. Pentru mine, „idolii forului“, fiecare în parte și toți împreună, reprezentau doar o ilustrare a unor ipoteze de lucru mai generale. Nu fac parte din vreun grup pe a cărui agendă numele lui Patapievici, Liiceanu, Pleșu ș.a. să figureze drept ținte de atac. Sînt doar „o banală universitară cenușie, fără anvergură, fără importanță, nebăgată în seamă, invidioasă, frustrată…“, așa cum mă caracterizează cu gentilețe (și, evident, fără să fi citit ceea ce am scris), în Academia Cațavencu, nr. 8 (998), domnul I.T.M., despre care am aflat că este consul general al României la Marsilia. Eram în străinătate acum trei săptămîni, cînd revista Observator cultural mi-a cerut să scurtez articolul trimis de mine mai demult, ca să-l poată publica. M-am conformat, l-am comprimat în fugă și am greșit, lăsînd cititorii să creadă că o concluzie a mea cu privire la campania pro-Băsescu a lui Horia-Roman Patapievici i-ar aparține acestuia. Îmi pare rău că neatenția […]
@D.Gray
Recunosc ca nu ti-am citit postarile, cu mici exceptii. Nu le-am citit deoarece ai serioase probleme de logica – unele mimate, dar doar unele. Postarile tale sunt de tipul „intarata-i drace”, mizand pe faptul ca multi nu citesc mai mult decat titlul iar altii se multumesc cu mimarea argumentarii. Iti apartin postari ca: „autoarera ne crede prosti!” – dar din postare reiese clar ca in ceea ce te priveste nu ar gresi deloc; „… autoarea isi cere singura sa scrie un nou articol….”; „cei ce posteaza la …,> si sunt unul si acelasi..” …etc.
Iti scriu acum – nu m-am adresat tie niciodata ca mi-am zis ca nu merita – pentru ca remarc, surprins, ca exista elemente comune intre postarile tale si cele ale „cititorului cu mintea creata (cu discernamant)” care indica o sorginte comuna.
Ma refer la expresii ca: „demonizare” (a lui Patapievici/ a Elenei Uderea); (Basescu) /Udrea „nu are dreptul sa fie aparata”; eludand in aceeasi maniera adevaratul subiect : Vaca Sacra + functie publica sunt in incompatibilitate cu „partizanat politic desantat” .
Prin urmare ma vad nevoit sa te includ in acelasi algoritm (mai ales ca de cand tace „cititor cu discernamant” avem inflatie de postari ale tale): la fiecare postare a ta – postez si eu despre VACA SACRA PATAPIEVICI si-l „DESACRALIZEZ” aducandu-l la postura reala de „Vitel cu papion” (oricum mi-a ramas „material” nepublicat = munca irosita).
Domnu\’ Joe, hai sa ma fac ca nu vad ca in articolul ala domnul Patapievici a descris in primul rand un fenomen de VIOLENTA (pe care doamna Barlogeanu nu-l vede, bineinteles in timp ce un domn vedea pe-aici character assasination la adresa doamnei Barlogeanu fiindca s-au scris trei articole cu referire la ea) si va intreb: Elena Udrea de ce nu are voie sa fie aparata? E vreun demon, ceva? Macar spuneti clar: da, NOI am decis ca anumite persoane nu au dreptul sa fie aparate. Nu conteaza in ce chestiune si cu ce argumente, nu au dreptul, simplu ca buna ziua. Si dupa ce am vazut zile, saptamani, luni, ani intregi imagini focusate pe fundul ei, noi ce ar trebui sa facem? Sa tabaram pe ea, nu? Dac-o taram de par prin piata, e destul pentru principiile dumneavoastra atat de ferme si solide?
Domnule suferi de goluri de memorie. Ceea ce m-a scarbit in articolele din EVZ, nu au fost encomioanele basesciene a lui Horia Roman Patapievici, cate au fost, pana s-a lamurit ca este mai inteligent sa taca, au fost odele adresate naturelului agresat al doamnei Elena Udrea de nemernicii de peste tot. HRP multa inteligenta, seceta la caracter!
Domnu’, domnu’ ce-i cu enervarea asta? Cu energia asta distructiva pe care o consumati? Cu timpul asta pretios pe care il pierdeti pe-aici (btw, sunteti in timpul serviciului sau in afara?). Cu obsesia asta fata de Patapievici? N-are voie omul sa spuna ca oamenii au mintile distorsionate? Etetete… si de ce ma rog n-are voie, ca te enervezi matale? Mie mi se pare ca avem chiar aici sub nasul nostru minti distorsionate la greu. Si care si-au pierdut orice urma de bun simt. Unii care fac exact ce striga in gura mare ca fac altii. Altii care cred ca numai ei au voie sa se enerveze, sa atace, sa apere, sa stea la calculator, sa stea cand vrea muschiu lor la calculator, etc. Unii spun ca ce-i prostia asta cu adevarul, exista mai multe adevaruri. Altii se folosesc de informatii scrise de una Cristina Horvat care nu exista, ca sa-si sustina afirmatiile. Cand ii intrebi de ea tac ca mortu-n papusoi. Pai atunci ce valoare are ca o citezi daca aia n-a dovedit ce a spus si nici tu nu dovedesti? De ce drac o mai citezi? Ca sa intinzi ca o peltea o minciuna? Daca orice parere este egala cu alta, a lui Morar de ce nu e buna? Ca e consul? Sau ca zice de noi de rau? Doamna Barlogeanu primeste flori de consolare ca s-a facut de ras, dar noi ce primim? In afara de citate false, idei crete despre vaci sacre si minciuni? Asta nu e violenta?
P.S: la antena1 spuneau mai demult ca domnul Johannis s-a ocupat cu trafic de copii in anii ’90. N-am crezut ca e adevarat, desi domnul Johannis nu era asa de convingator ca in pozele de grup cu Antonescu si Geoana. Acum am inteles ca greseam. Emisiunea poate fi gasita pe net.
Dar de ce ai dintii asa strepeziti, bunicutule? Parerea mea e ca postarea ta, de un umor scremut si amenintator ascunde o violenta abia tinuta in frau. Poate te baga doamna autoare intr-un studiu pe tema violentei ca raspuns la asmutirea impotriva „vacilor sacre”. Si ca tine gaseste mii pe net. Bine, nu sunt toti poeti asa ca tine. Ei nu zic „esti vitel cu papion”, zic „esti bou!”
Case closed?
Nu mai primeste domnul Ghinea ordin sa-ti analizeze “dialogul” cu autoarea? M-as mira foarte tare!
Autoarea a facut totusi bine ca ti-a raspuns pentru ca oricine poate acum sa vada limpede diferenta intre cineva care stie ce vorbeste si cineva a care poarta un monolog cu tema data. Eu cred ca te-a pacalit: nici dansa nu a raspuns in speranta unui dialog cu tine – de la primul articol ar fi trebuit sa-i fie clar ca nu se poate dialoga – ci pentru ca cei de buna credinta, care totusi citesc postarile, sa aiba un reper.
Eu stiu cine esti si stiu ca ai plans din cauza postarilor mele. Mai stiu ca singurul mod de a “dialoga” cu tine si cu orgoliul incomensurabil care te-a facut sa te numesti “Cititor cu discernamant” (ti-am facut un catren pe tema asta, vezi mai jos) este – ceea ce mi-am si propus sa fac – ca la fiecare postare a ta sa fac si eu una avand ca tema “VACA SACRA PATAPIEVICI” – postare in care sa-l fac praf, cu subiect si predicat si cu toate sursele verificabile, ca si pana acum. Totul este la indemana – numai sa vrei sa cauti. Fara ura – dar cu metoda:
Incepem cu interviul in care doamna Herta Muller il acuza pe Patapievici ca a numit la filialele ICR din strainatate fosti securisti in posturi caldute (se gaseste pe Internet inregistrarea audio) pus in paralel cu interviul in care Patapievici se autolauda cat de corecte, transparente si principiale sunt numirile la ICR (si aici exista inregistrarea audio). Pus in lumina cruda a unei referinte ca distinsa detinatoare a premiulul Nobel, fiind evident ca nu pot avea simultan dreptate, din respectivul nu mai ramane decat un „vitel cu papion”.
(Pentru cei interesati: nu asteptati pana transcriu eu interviurile, puneti mana si cautati cu Google si pe Youtube si ascultati cu urechile dvs.)
Pozitiile noastre sunt si vor ramane ireconciliabile:
„Cititor cu mintea creata,
Ce postezi de dimineata, (pana seara!)
Discernamantul, fara vina,
Se CONSTATA – nu se afirma!
Patapievici de dezbina,
O statue in lumina,
Tu-n zadar strigi: Este sacra!!
Eu iti spun atat: E vaca! (E vitel cu papion!)”
Case is NOT closed!
„Quod erat demonstrandum”. Ce v-am spus, doamna Barlogeanu, ca „cititor cu discernamant” vrea sa aiba ultimul cuvant? Ba si mai si: nu ii lasa nici pe ceilalti cititori sa intervina. Ah, Doamne, ce mentalitate de vechil! Si Iisus si-a iertat semenii, in schimb „cititor cu discernamant” n-are nici o indulgenta. Pe vremea Inchizitiei n-ar fi avut nici o tresarire de constiinta sa o condamne la moarte pe doamna Barlogeanu, considerand-o eretica.
Acum, ca Lavinia Barlogeanu este lichidata, sa ne indreptam putin atentia asupra lui H.-R. Patapievici.
Omu’ are o dambla: il iubeste pe presedintele Basescu. Traian Basescu „l-a cucerit” pe H.-R. Patapievici. In popor se spune ca dragostea e oarba, asa o fi functionand si in cazul lui H.-R. Patapievici, care iubeste „angro” ce e in jurul presedintelui. O iubeste pe Elena Udrea, careia i-a luat apararea in „Evenimentul zilei”. Il iubeste pe Emil Boc, despre care n-a scos o silaba de impotrivire. Daca lui H.-R. Patapievici i se spune s-o lase mai usor cu dragostea pentru Traian Basescu, directorul ICR devine nervos, irascibil, suduie, se simte persecutat de „complotul mogulilor”.
Cei care cu bune intentii i-au sugerat ca se compromite laudandu-l pe presedintele Basescu au fost etichetati drept persoane pline de ura. Ce fel de rationament e asta? Daca nu-ti place de Basescu & Co esti plin de ura, daca iti place de Basescu, esti demn de stima. Asta inseamna ca cetatenii (repet, cetatenii, va suna cunoscut „cititor cu discernamant”?) care n-au votat cu Basescu in 2010 sau s-au abtinut, neducandu-se la vot, pentru ca n-au crezut in Basescu (sau au fost atrasi de proiectul Johannis, cu ce era mai prost Johannis decat Boc?) sunt dispretuiti de „omul de dreapta” H.-R. Patapievici. Tara arta, Romania, este rupta in doua intre adeptii si contestatarii lui Basescu, iar H.-R. Patapievici se victimizeaza.
Vai, vai, cum este H.-R. Patapievici apostrofat la cumparaturi de diversi cetateni ca nu e „roman” (jelanie pe care o citim in interviul din „Elle”). Oare pentru devotamentul pana la orbire pentru Basescu nu este apostrofat? Cei care ii fac reprosuri sunt, dupa vorbirea lui H.-R. Patapievici, „bieti oameni cu mintile distorsionate, stricate, zdrobite de pseudo-informatia pe care o primesc precum drogul prin televiziunile la care oficiaza de zor pseudo-moderatorii, pseudo-comentatorii, pseudo-jurnalistii, pseudo-orice…” (am citat din interviul din „Elle”, noiembrie 2010). Vai, vai, cum pot fi „cetatenii” acestei tari prostiti atat de usor… Cum sunt ei „bieti oameni cu mintile distorsionate”… Toti sunt asa – „bieti oameni cu mintile distorsionate” (ce lipsa de respect pentru oamenii de la cumperi gogosari si ceapa!, alo, „cititor cu discernamant”, asa vorbeste un „om de drepta”?) – sau numai cei care ii reproseaza lui H.-R. Patapievici adeziunea basescianista?
In final stau si ma intreb ca prostu’: doi demnitari ai Statului Roman, H.-R. Patapievici si Mircea Mihaies, aflati in functii de conducere intr-o institutie de interes national, de ce fac politica de partid? De ce nu se abtin? Asta a fost conditia, cand si-au primit functiile, sa-l sprijine pe Traian Basescu, fie ploaie, fie vant, poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, avem canadiana (portocalie) noua?
Sunt in asentimentul acelor cititori care, din dorinta de a o apara, i-au spus doamnei Barlogeanu ca a gresit raspunzandu-mi. Aveau dreptate (desi nu in felul in care isi imagineaza), pentru ca, cu fiecare raspuns, ceea ce din capul locului era inacceptabil in pozitia dansei a devenit tot mai evident si mai clar exprimat. Cu aceasta claritate obtinuta, cazul este inchis. Nu pentru ca dialogul ar fi fost fructuos, ci pentru ca pozitia dansei, prin dispretul fata de adevar si refuzul de a se conforma unui minim criteriu al realitatii, face imposibil orice dialog.
@D. Gray
Daca veti publica oriunde pe Internet informatia ca doamna Barlogeanu da examenele pe bani (sper ca plecam amandoi de la premiza ca e un neadevar), doamna Barlogeanu va intelege falsitatea pozitiei ei numai in momentul in care cotidianul.ro, dintr-un motiv sau altul, va publica aceasta informatie la rubrica “adunate de pe net”. In acel moment va intelege pe pielea dumneaei ca adevarul conteaza si ca exista o deosebire importanta intre cotidianul.ro si Evenimentul zilei.
Ma alatur afirmatiilor cititorului enervat in legatura cu pozitia fara de cititor cu discenramant. Acesta din urma se face ca nu pricepe argumentele care-i sunt prezentate, ca refuza sa-si decline identitatea ascunzandu-se sub masca unei logici impietrite, care se zbate cu indrajire sa mentina conflictul pe elemente paralele si nu pe esenta articolelor doamnei Barlogeanu , care-si permite mai apoi sa-si dea cu parerea asupra competentei, inteligentei, integritatii autoarei, care o someaza cu raspunsuri…???!!! NE OBOSITI DOMNULE!
In ceea ce ma priveste, cred ca singura greseala pe care a facut-o doamna Barlogeanu a fost sa intre in jocul forumului. Nimic nu o obliga sa dea vreun raspuns. Pot sa inteleg ca ratiunea din spatele acestui lucru a fost tocmai inocenta dumneaiei cu privire la proportia pe care au luat-o articolele, insa NIMIC nu o obliga sa mai joace in hora asta fara sfarsit, datatoare de dureri de cap si pierdere de vreme.
Chiar asa. Cine este acest cititor cu discernamant? Citind toate textele produse (pe care nu le consider comentarii), cred ca avem de-a face cu un cititor incrancenat, crispat si frustat. Cred ca face parte din categoria persoanelor pe care psihologia le incadreaza in tipologia nevrozei obsesionale. Tot psihologia (psihiatrica) ne spune ca este inutil sa incerci sa ai un dialog rezonabil, bazat pe argumente serioase si solide, cu astfel de persoane, pentru ca nu le poti schimba opinia. Subiectivismul si adeziunea partinitoare la un set de convingeri nefundamentate si nesustinute de argumente solide, constituie una dintre caracteristicile de personalitate ale acestor persoane. Astfel de persoane au o istorie personala obscura, plina de frustrari, care acumulate ating pragul nevrozei obsesionale. Persoanele in cauza se caracterizeaza printr-o puternica dorinta de afirmare si de recunoastere (rezultata dintr-un complex de inferioritate) si, neavand alte mijloace pentru aceasta, utilizeaza obsesiv un limbaj populat de cuvinte care sa socheze si sa intimideze interlocutorul. Este cazul personajului nostru ale carui texte sunt populate cu termeni ca aberant (aberatie), halucinant, delirant, patologic, termeni care pentru cititorul nostru tin locul argumentelor. Accentueaza dimensiunea injonctiva a limbajului (ma tem ca habar nu are despre ce e vorba, dar il invit sa faca apel la dictionare), cu formulari imperative, care nu lasa loc pentru alte puncte de vedere. Un alt mijloc de afirmare este identificarea cu persoaane publice cunoscute, afilierea la grupuri cu o anumita notorietate. Este ceea ce face si cititorul nostru, dezvoltand (pentru a nu-i fi refuzata afilierea )comportamente de lauda a persoanelor publice in cauza. Ultimile sale texte au un caracter didactic. Cititorul cu discernamant da lectii despre credibilitatea surselor de informare publica, stabilind criterii care apartin gruparii careia ii este afiliat, dar care nu lasa loc altor opinii. Ne da o lectie despre ce inseamna adevar (un singur adevar, mai este nevoie sa spunem al cui este?). O minima lectura de specialitate i-ar spune ca exista adevaruri si nu un singur adevar. In calitatea sa de aparator al „mogulului” Patapievici (il putem numi astfel, de vreme ce detine o pozitie prin care influenteaza opinia publica nu in mod neutru ci evident partinitor) ar fi putut sa-i solicite acestuia nu doar sa-l laude pe Basescu, ci sa-si exprime opinia fata de unele derapaje verbale, regretabile zice Patapievici, nocive zic eu. Sa exemplificam. Basesca a afirmat ca scoala produce tampiti (o generalizare nepermisa), fapt care a contribuit constat la scaderea statutultui si credibilitatii scolii in randul elevilor, parintilor, opiniei publice. Tot Basesacu a afirmat, in contextul dezbaterii despre salarizarea cadrelor didactice, ca el munceste pe zi cat lucreaza un profesor pe saptamana, nestiind, probabil, in ce consta munca intelectuala, complexitatea si gradul de solicitare cerut de aceasta. A luat Patapievici pozitie fata de aceste derapaje verbale, a evidentiat vreodata efectele nocive ale acestora? Nu voi mai continua. Sunt sigur ca cititorul nostru cu discernamant, isi va face numarul si va trimite spre mine un val de injurii. Dar nu o sa-i raspund. Am dorit doar sa-l incadrez intr-o tipologie psihologica.
Pentru D.Gray: ultimul comentariu introduce in mod vadit un rationament fals. Afirmatia despre ICR din Cotidianul nu-i apartine doamnei Barlogeanu, deci autorul afirmatiei trebuie s-o dovedeasca. In cazul in care ati publica in Cotidianul informatia referitoare la doamna Barlogeanu, dv. ar trebui s-a probati, intrucat sunteti autorul ei. Imi dau seama ca nu faceti decat sa defaimati, chiar si prin modalitati incorecte.
Nu poate trece netaxata:
Citita superficial, postarea d-lui Liviu Ornea poate parea o atitudine justa si severa fata de o gafa cauzatoare de prejudicii morale facuta de o colega colaboratoare la Obs.: un coleg cu mai multa experienta isi „urechiaza” public o colega mai noua.
Problema este ca respectiva doamna a publicat in cel mai recent articol al dansei „O lume culturală schizoidă. Modele, obstacole şi victime à la roumaine” urmatorarele: “Iar la injustul triumf al acestora pare să conspire şi modul în care se organizează spaţiile personale: „Z. Ornea a ţinut să mă elogieze călduros… Dar, în mod aproape conspirativ, tras prudent deoparte. Să nu-l vadă nimeni că stă de vorbă cu mine. Să nu se compromită. Acestea au fost şi sînt moravurile culturale la noi“ (Marino p. 340).”” O coincidenta stranie, nu-i asa? Dintre toti colaboratorii Obs. numai cel numit Ornea a sarit cu urechiala – desi la articolul cu pricina n-a avut nici un comentariu – ratand astfel o buna ocazie de a tacea!
Mai grav mi se pare insa ca dansul gireaza ca justificate “sarcasmele – motivate as zice – ale unor Cristi Ghinea si Mircea Mihaes”, articole ce mie mi-se par justificate doar de relatia autorilor de subordonare directa la unul sau altul dintre “idolii forului” (Parca-i aud: Da sefu! Sigur ca da! Infieram cu minie proletara! Dau citate numai din ala de la ICR – cu discernamantul! Ii cerem autoarei sa ne arate “negru pe alb” unde “Patapievici spune:…”! Va aduc sa cititi, sa corectati, sigur ca da!). Si dansii au ratat o perfecta ocazie de a tacea!
In fraza finala dansul vorbeste in numele tuturor colaboratorilor care s-ar afla “intr-o situatie extrem de neplacuta”. Nu mai intreb daca a avut mandatul sau consensul colegilor pentru aceasta afirmatie, nu e cazul. Dansii ar fi intr-o situatie neplacuta cu adevarat daca Obs. ar publica articole slabe, fara substanta – dar e usor de vazut ca nu e cazul aici chiar si numai din vanzoleala febrila iscata de acestea: parca mai ieri Plesu sugera o cadere la pace in “Ura si sah mat”.
@ Bruno Latour
Inteleg ca in urma sapaturilor intreprinse de dvs. pe website la MAE rezulta ca dl. Morar nu este mentionat in exercitiul functiunii la consulatul din Marseille. Sint evident complet depasit in asertiunea comisa in precedenta mea intervetie. Imi cer scuze! Sa inteleg ca dl. Morar a refuzat misiunea incredintata dansului? Sau nu si-a preluat inca atributiile? Desigur, ca functionar cu rang diplomatic (in cazul in care este inca in faza instruirii in centrala ministerului) are mult mai multa latitudine. Dreptul dansului de a evolua public in aceeasi cheie muzicala cu care ne-a obisnuit, nu trebuie ingradit. Inteleg deci ca nu am incotro, si odata cu scuzele demai sus, imi retrag fara exceptie toate remarcile legate de bouillabaisse.
Dupa acel rechizitoriu cu care o taxati pe doamna Bârlogeanu (ma refer nu la obiectul disputei, ci la stilul dvs. direct, fara compromisuri si plin de franchete) nu-mi ramine decat sa admir vigilenta cu care intelegeti sa protejati limba romana de asaltul bastardizarii. Faptul ca the dressing down you so aptly administered to the errant and hapless perpetrator este presarat cu numeroase ‘abateri’, nu poate fi decat tongue-in-cheek.
Va multumesc si pentru micul joc cu oglinzi a propos de character assassination, si va promit ca indemnul dvs. de ramine circumscris in circle-jerk nu va fi irosit in van.
Cititorul care s-a enervat a scris si el cam tot cat cel cu discernamant, ba chiar mai mult cred. Dar i se pare suspect ca se mai nerveaza si altii hahahaha. Numai el se poate nerva si petrece timp in fata calculatorului (ba mai are si timp sa trimita flori). Si daca cel cu discernamant scrie noaptea pe el il frisoneaza ca are timp, deci e sinecurist. Daca ar fi scris ziua l-ar fi frisonat ca e sinecurist si scrie in timpul programului. Omule, dar tu cine esti de ii scrii doamnei Barlogeanu? Si de ce nu-ti raspunde si tie? Ca pe mine vad ca ma ignora cu superioritate. Si daca discernamantosul e obsedat de doamna Barlogeanu, tu de cine esti obsedat? Tot de doamna? Sau de domnul? (Patapievici, I mean).
Oameni buni, voi intelegeti ceva? Ca m-a prostit de cap comentariul pe care tocmai l-am citit. Din “demonstratia” doamnei autoare reiese ca mai trebuie sau nu sa justifice afirmatia ca filialele ICR au facut campanie electorala pentru Basescu? In caz ca nu, va si o intreb: daca reusesc sa public sub pseudonim la Cotidianul informatia ca doamna Barlogeanu a luat mita de la studenti, mai trebuie sa si dovedesc sau nu?
… nu credeti ca-l luati prea in serios pe „cititor cu discernamant”? E un anonim, cum sint si eu, dar eu nu-mi arog competente antropologice. Fiti mai relaxata, e 8 Martie, trebuie sa va justificati in fata fiecaruia?
Omu’ vad ca are timp berechet sa petreaca in fata calculatoarului, o fi vreun sinecurist, altfel nu-mi explic cat timp si energie consuma sa arate ca sunteti o proasta. Vad ca e marcat de ce ati scris, n-are hodina, se scoala noaptea si-si noteaza pe marginea caietului inca o idee pe care s-o utilizeze impotriva dumneavoastra! I-ati devenit o obsesie (ma intreb cine e „cititor cu discernamant”; dupa stil aduce cu H.-R. Papapievici, dar nu pot sa-mi inchipui ca domnia sa are atata timp liber ca sa scrie intruna la calculator; poate e un fan al lui H.-R. Patapievici… grupu-i mare, iar „avatari” apar de oriunde).
Care-i treaba ca ati citat din „cotidianul.ro”? Ati citat, n-ati dat cu parul (daca filialale ICR n-au facut campanie electorala, sa se certe cu „cotidianul.ro”, care a scris asa ceva, nu cu Lavinia Barlogeanu). Nu poti, tot timpul, sa citezi din „Idei in dialog” (revista si-a suspendat aparitia, „era, pe când nu s-a zărit/ azi o vedem, şi nu e”), astea-s sursele deschise de informare.
„Cititorul cu discernamant” e furios, e nervos, vrea sa va distruga, sa va arate incompetenta. Il enerveaza prezenta/ existenta dumneavoastra; ar vrea sa dispareti (din presa, din universitate, din cercetare). Sunteti inabila ca intrati in jocul „cititorului cu discernamant” – va dori sa va umileasca in continuare – are o inteligenta diabolica, dar ii este frica sa-si asume identitatea. Eu, in locul dumneavoastra, l-as invita sa-si prezinte identitatea si i-as propune o discutie fata in fata, cu martori.
Netul imunizeaza si protejeaza. Pun pariu ca nu va spune cine este, nici intr-un mesaj privat catre dumneavoastra. El e doar „anonimul frustrat”, care se teme sa iasa in public.
Cui ii raspunde Lavinia Barlogeanu? Cine este acest „cititor cu discernamant”?
Stimate domn,
Exact asta faceti: atac la persoana cu panseurile despre inteligenta si competenta mea de cercetare. Cand modificati sensul spuselor mele e doar un joc discursiv pentru a da bine in fata celor care citesc superficial. Cat despre victimizare, dupa cum se vede, nu mai trebuie sa o fac eu, ca va ocupati dumneavoastra din plin. Nu pot sa nu remarc cat de putin dormiti pentru a realiza aceasta sarcina nobila.
Si acum sa punctez niste lucruri: nu conteaza ce reprezinta pentru mine jurnalismul si nici nu e treaba mea sa dau raspunsuri in legatura cu sarcina presei. In cercetarea mea am utilizat un corpus format – intre altele – din produse de tip jurnalistic. Asta nu inseamna ca antropologie = jurnalism, asa cum sustineti. Si, da, oricat de socat sunteti, in acest corpus Cotidianul=Evz. Daca vorbim despre obiectul canonic al antropologiei, si anume, oralitatea, repertorii transmise de bouche a l’oreille, va repet ca si in acest caz ceea ce spune X despre subiectul dumneavoastra preferat Patapievici=cu ceea ce spune Y despre acelasi subiect, in planul constructiei cunoasterii. Cat despre faptul ca sunteti tendentios cand spuneti ca fac jurnalism, asta nu mai trebuie dovedit pentru cei care au citit articolul. In fine, spuneti ca, urmand logica mea, Observator cultural si Romania Mare sunt la fel de respectabile. Asta e un subiect care trebuie detaliat pentru a nu provoca alte confuzii:
1. cand public un articol, am dreptul sa aleg publicatia, si fac acest lucru in functie de preferintele mele. Prefer sa public in Obs.
2. cand fac o cercetare, de exemplu, pe o tema abordata in Obs si in RM (daca ar exista, prin absurd, asa ceva, si daca, m-ar interesa sa aprofundez fenomenul), ei bine, da, in acest caz cele doua publicatii vor face parte din corpusul pe care il voi prelucra iar in acest corpus, pornind de la care voi desfasura un METADISCURS (deci voi fi in spatiul antropologiei, nu al jurnalisticii), cele doua produse vor avea o valoare egala. Sper ca acum lucrurile sa fie mai clare.
Spuneti in continuare „ierarhia de valori rezultata din folosirea acestor doi operatori (oricine, singurul* aici ati omis din demonstratia mea termenul MONSTRI) are in virful ei sacrul”. Nu este adevarat. Am spus ca aceasta ierarhie are in virful ei Basescu, PDL, Putere. Si am adaugat ca intotdeauna cand operam in aceasta maniera, adica, atunci cand asezam in virful unei ierarhii de valori altceva decat SACRUL, inseamna ca sacralizam acel altceva. Aici este un stereotip de gandire pe care nu l-au inventat intelectualii nostri publici. E vechi de cand lumea. Iata, bunaoara, toata cultura modernitatii care a asezat in virful ierarhiei de valori RATIUNEA, sacralizand aceasta valoare. Iata, bunaoara, postmodernitatea care sacralizeaza INDIVIDUALITATEA, si cred ca demonstratia poate continua, dar iesim din subiectul nostru. Subiectul nostru ar putea fi,acum, ca tot ati deschis aceasta cutie a Pandorei, de ce intelectualii nostri publici nu sesizeaza acel element stereotipal din gandirea lor?!
Cat despre afirmatia ca adevarul nu are pentru mine nici o valoare, hai sa vedem cine se face vinovat de asa ceva: eu care sustin ca intelectualii publici justifica anumite „derapaje” ale puterii si indruma populatia sa voteze intr/un anumit fel, abdica de la functia lor principala pe scena publica/ functia critica- sau dumneavoastra care sustineti, de fapt, ca lucrul acesta este fals; eu, care am aratat ca se face uz de violenta impotriva tuturor acelora care gandesc altfel decat intelectualii publici si care indraznesc sa se exprime, sau dumneavoastra care imi spuneti ca sunt orbita de ura, ca am halucinatii, ca delirez, ca am probleme de inteligenta, ca fac uz de o metodologie rudimentara si ca onoarea mea intelectuala este praf (uf, am obosit sa le scriu pe toate).
Parca asta era tema articolului meu: violenta.
Va multumesc pentru raspuns. Sa o luam pe rand. Spuneti ca “sursele jurnalistice sunt egal respectabile din punct de vedere stiintific”. Pentru dumneavoastra, jurnalismul inseamna (acesta este un test grila): 1. A culege informatii, din orice sursa, despre o populatie data 2. A imagina o naratiune in vederea explicarii unor comportamente 3. A informa publicul in spiritul adevarului privitor la fapte si evenimente contemporane. Daca alegeti 1, faceti antropologie; daca alegeti 2, faceti literatura; daca alegeti 3, faceti jurnalism. Din pacate, metodologia dumneavoastra de lucru arata ca echivalati jurnalismul cu antropologia. Daca ati fi studenta, profesorii dumneavoastra v-ar pica la examen. Nepicandu-va la timp, aveti toata viata la dispozitie sa deformati mintile studentilor dumneavoastra. Stimata doamna Barlogeanu, raspunsul dumneavoastra (pentru care va multumesc cu sinceritate) pune punctul pe i in privinta a ceea ce mi-a atras atentia la primul dumneavoastra articol ca fiind nociv pentru spatiul nostru public. Dumneavoastra va imaginati ca sarcina presei este sa reproduca fara discernamant (adica fara scrupulul adevarului) toate opiniile. Din acest motiv, pentru dumneavoastra nu este nici o diferenta intre cotidianul.ro si Evenimentul zilei. Atunci, urmandu-va logica, nu exista nici o deosebire intre Observatorul Cultural si Romania Mare. Daca sunteti consecventa cu premizele dumneavoastra, sunteti obligata sa acceptati aceasta concluzie. Dar adevarata revelatie a obscurantismului pozitiei dumneavoastra o constituie partea a doua a raspunsului pe care mi l-ati dat. Pentru dumneavoastra, operatorii logici “oricine” si “singurul” sunt “termeni exclusivisti, extremisti”. Aceasta enormitate e urmata de o alta, ca ierarhia de valori rezultata din folosirea acestor doi operatori logici are in varful ei sacrul. N-am vazut de mult gandire mai rudimentara imbracata in straie mai sclifosite. Ca sa va iasa sofismul, combinati o afirmatie a domnului Cartarescu scoasa din context cu o afirmatie a domnului Patapievici scoasa si ea din context si cu o alta pe care o citati fara calificarea cu care ea fusese exprimata (lucru semnalat de alti cititori deja). De aici rezulta ca dumneavoastra nu vedeti oameni, ci grupuri, sunteti adica intrinsec colectivista; ca nu exista context si nici text, ci numai subtext (iar subtextul este la dispozitia dumneavoastra: deci, vreti putere); ca adevarul nu are pentru dumneavoastra nici o valoare. Cat despre rationamentul pe care-l construiti, bazat pe sofismul ca ceea ce este exclusiv este si extremist, el nu are nimic de-a face nici cu simplitatea, nici cu bunul simt, asa cum pretindeti. Este pur si simplu o insulta adusa inteligentei. In concluzie, cred ca aveti o problema majora, fatala pentru cariera pe care v-ati ales-o si pentru sanatatea spatiului public: respectul fata de adevar. Pentru ca dispretuiti adevarul puteti sa dati citate trunchiate rauvoitor (atunci cand nu le inventati, pentru a va cere scuze ulterior), sa nesocotiti contextul unor afirmati, sa considerati ca toate sursele jurnalistice sunt egale fara raport cu credibilitatea lor si sa omiteti raspunsul la intampinari care pun in dificultate tocmai optiunea dumneavoastra de a dispretui adevarul (nu uitati ca aveti de dat un raspuns legat de presupusa campanie electorala facuta de ICR-urile din strainatate).
Doamna Barlogeanu, tot ce am spus aici nu reprezinta un atac la persoana dumneavoastra asa cum probabil veti considera, ci o critica, poate dura, a ceea ce sustineti. Dorind sa va victimizati ati spus undeva ca n-ati stiut la ce pericole v-ati expus cand v-ati dezvoltat gandurile despre „vacile sacre”. Dupa cum vedeti, nu „vacile sacre” va fugaresc astazi pe strazi punandu-va viata in pericol, ci natura rudimentara si arbitrara a metodologiei dumneavoastra va pune in pericol onoarea intelectuala.
Stimata doamna Bârlogeanu,
Randurile mele de mai sus despre contratstul in pedigree-ul intelectual al domnilor Mihaies si Morar, dupa cum speram ca ati remarcat, nu se doreau o pledoarie pentru relaxarea standardelor in favoarea primului. Daca dvs. astfel ati citit, banuiesc ca nu am fost eu sufiecient de explicit. Evident, ca in caliatea sa de inalt functionar al statului roman, domnul Mihaies ar avea (spun eu de la adapostul de peste ocean, unde practicile sint substantial diferite) datoria sa se abtina de la demersuri publice partizane. Voiam numai sa precizez, ca in timp ce dl. Morar, in timpul sau liber evolueaza cu o statornica gingasie stilistica pe blogul personal in exercitiul functiunii de scutier al unui anume segment cultural, dl. Mihaies, ale carui diatribe imi sint la fel de dezagreabile, gaseste resurse de timp si talent pentru a-si exercita certe calitati de ganditor si critic literar sofisticat. Poate acest context il dezavantajeaza de fapt pe cel binecuvintat si cu harul intelectului rafinat, fata de coechipierul mai sarac cu duhul, dar nu si mai putin contondent.
Va multumesc pentru intelegere si , de ce nu, pentru tolerarea ingrijorarii mele destul de egoiste din final.
Într-adevăr, nu e o treabă cu eliminarea acelui pasaj din spusa lui Horia Patapievici…
„:“Cine însă mai îndrăzneşte să parieze pe ceva va vota PDL [ nu e sigur că merită, dar, în lumina alternativelor] e singurul lucru care merită încercat.”
În rest, fraţii noştri mai mari şi de pe Sena au o vorbă, cu „Qui a bu, boira”. Depinde doar de autoare să arate în viitor că nu stilul reproşat azi de unul şi altul (Mihaeş, Ghinea şamd) îi sînt carcateristice.
@G. Campeanu,
Character assassination spuneti? Va referiti la articolul la care comentam acum, sau chiar la comentariul dumneavoastra? Asta asa, ca un mic morsel de motivatie. Pana la urma, sa ne uitam la ce zice oficialul http://mae.ro/romanian-missions/3267#813 Mie mi se pare ca nu scrie Ioan T. Morar. Iar o investigatie mai directa v-ar arata ca Ioan T. Morar inca nu a luat atributiile de la Marsilia.
@L Barlogeanu
Ma intreb cat de mult ati fi rezistat intr-o universitate de prestigiu, cu aceasta „mica scapare”. Ati auzit cumva de Internal Review Boards, sau facultatea de psihologie lucreaza pe sistemul „las-ca merge oricum ar fi”? Niste „simple ghilimele” oriunde altundeva ar fi facut victime in randul profesionistilor academici. Ce spuneti? Ca e publicistica?Pai tocmai ati raspuns ca e egal respectabil.
Cat despre antropologie, vorbiti despre extended case method sau multi-sited ethnography? Hai sa vorbim putin po-mo, daca tot vorbim academic. De fapt D. Gray mai sus s-a ocupat de asta, deja. Intreb doar asa, care va e institutional bias-ul? Ca sa nu vorbim de personal bias? Sa nu-mi spuneti ca nu aveti bias.
Cat de simpatic vorbiti despre „bun simt” despre propria dumneavoastra teorie. Putem sa Popperizam? Sau e total de neatins? Cu ce face acest exemplu diferit fata de ce s-a intamplat pana acuma? Cat este vorba de oameni, si cat de sistemul de putere institutional al culturii romane, din 89 pana incoace? Din ’45 incoace? De la 1900 incoace? Cu ce e diferit fata de celalalte publicatii de pana acum. Observatorul Cultural nu e peer-reviewed, dar daca tot sustineti ca e vorba de o publicatie academica, atunci sa o tinem la standarde academice.
Ca sa intelegem: Faptul ca ati sustinut ceva gresit, publicat, cu un raspuns initial care nu isi cere scuze pentru greseala, sunteti scoasa la tabla ca lucrati cu greseli, deci aveti concluzii incomplete, deci ca munca dumneavoastra nu e legitima. Apoi va cereti scuze pentru greseala si mai apoi ziceti ca nu conteaza greseala pentru ca raspunsul celor care va scot la tabla legitimeaza intreaga dumneavoastra teorie.
Ca sa simplific, aveti o teorie care subliniaza ca femeile sunt vazute ca cercetatori mediocri, dar teoria are un picior lipsa, o greseala, dintr-un motiv sau altul. Sunteti luata la rost pentru greseala, si ca raspuns spuneti ca, da ati gresit, dar faptul ca lumea v-a luat la rost demonstreaza ca fiind femeie ati fost catalogata ca fiind mediocra.
Vedeti mai clar acum? sau trebuie sa va explic si a treia oara?
Cat imi place cum bastardizam o limba-doua, doar asa ca sa ne aratam inteligenta.
Apropo, daca un functionar al statului este atacat, nu are voie sa apere?
Mult succes doamna Barlogeanu si domnul Campeanu in circle-jerk-ul dumneavoastra.
Stimate domn G Campeanu,
Poate daca vom continua sa scriem si sa aratam ce inseamna violenta, oamenii vor deveni mai reflexivi si fenomenul se va diminua. Sper…
In alta ordine de idei, va asigur ca inteleg perfect diferenta, cum o numiti, de pedigree dintre cei doi inalti functionari ai Statului nostru. Problema este ca ambii exercita o misiune care le impune sa stea la distanta de discursurile partizane (politice, de grup, de interese particulare) si, dupa cum constatam, nici unul nu o face. In fine, sper ca temerea sumbra pe care o exprimati la sfarsitul interventiei sa nu se adevereasca.
Domnul I.T.Morar a scris un articol in care ne spune, practic, parerea lui despre doamna Barlogeanu si anume ca este mediocra, invidiosa si frustrata. Eu n-am crezut ca parerea lui este importanta dar acum am inteles de la doamna Barlogeanu ca este. Rog pe sustinatorii dnei Barlogeanu sa considere parerea domnului Morar la fel de importanta cu parerea lor despre doamna Barlogeanu. Si pe doamna Barlogeanu o rog la fel. Si sa nu mai comenteze ca domnul Morar are cutare parere despre ea din cutare motiv. Parerea lui este importanta si gata. Si sa faca ceva antropologic cu aceasta parere, mai ales ca articolul exista si poate fi consultat. Ba chiar si domnul I.T. Morar exista.
In alta ordine de idei, deci unde au facut filialele ICR campanie electorala pentru Basescu?
@L Bârlogeanu
Continui sa fiu uimit de intensitatea violentei verbale din spatiul public romanesc (real si virtual). Sonoritatea stilului evoca mai degraba, pina si de la distanta de dincolo de Atlantic, articolele lui Silviu Brucan din Scanteia anilor ’45-’55. Si , poate, chiar mai surprinzatoare, este retorica recriminarilor stentoriale pe care o ofera chiar cei care de cativa ani deplang ura si parnaphernalia resentimentara pe care le-au declansat adversarii lor ideologici si/sau politici.
Voi face insa, cu riscul de a va mahni, un exercitiu de disociere intre interventiile domnilor Mihaies si I.T. Morar. Desi pronuntarile publice ale celor doi sint din acelasi arsenal toxic de character assassination, cel putin dl. Mihaies este un intelectual cu alt gen de pedigree. Dl. Morar, adica excelnata sa, Consulul General al Romaniei la Marseille, nu s-a remarcat in mod deosebit, in afara cronicilor oneofil/culinare modeste, si a interventiilor vitriolice de pe blogul domniei sale. Ma asteptam ca odata cu stramutarea sa dans la ville où la bouillabaisse est le plat mythique, distanta ar putea sa-i ofere o mica perspectiva, si ca asperitatile dansului de ‘enforcer’ se vor nivela treptat. Pare insa, eminamente irecuperabil. As dori sa mentionez ca reprezentatii diplomatici ai tarilor civilizate nu-si exhiba umorile si preferintele politice/ideologice in presa, ci dimpotriva, se abtin. Este vorba de spiritul apoltismului asociat cu aceste misiuni, in care diplomatii reprezinta interesele tarii, nu ale unor persoane sau grupuri de afinitati.
Sper din inima, ca in urma performantelor domniei sale, MAE nu-l va rasplati cu un post de consul general la New York. Am si eu dreptul sa visez.
@ cititor cu discernamant
Îl felicit pe H.-R. Patapievici că este susţinătorul lui Traian Basescu şi că îşi asumă această postură. Nu poate decît să mă bucure consecvenţa în admiraţie exprimată de H-R. Patapievici. Aştept ziua în care îşi va lua o mică/ minusculă/ micronică/ nucleonică distanţă critică faţă de preşedintele său iubit. Sau Traian Basescu este fără pată, un preşedinte ca nimeni altul?
Pînă atunci, ca tot a fost lovită de masculii spaţiului cultural, am sa-i trimit doamnei Bârlogeanu, la facultate, un buchet de flori. Asta pentru că e primăvară si eu admir femeile (cu atît mai mult, pe cele vulnerabile, supuse tirului de reproşuri venite de la bărbaţii-moralişti, pentru care virilitatea se măsoară în durităţile de pe net şi în elogiile deşănţate către ilustrul conducător).
Iar pentru dumneavoastră, un sfat: nu mai staţi atîta cu capul în calculator, ieşiţi afară, priviţi ce femei frumoase trec pe stradă.
Dragul meu „cititor cu discernămînt” (am trecut la persoana a II-a singular pentru că nu poate decît să mă înduioşeze insistenţa ta de a-l iubi şi venera pe H.-R. Patapievici) , adaugă la „discernămînt” şi un strop de sensibilitate şi vei fi cîştigat.
Dacă vrei să o lapidezi pe doamna Lavinia Bârlogeanu, dacă nu poţi accepta că a greşit, dacă ai o furie nestăpînită şi unidirecţionată (pe doamna Bîrlogeanu vrei să o distrugi, pe H.-R. Patapievici îl ştergi de praf, ca pe o statuetă luată de la bîlci, pusă pe milieul din sufragerie; implicit, probabil, îl admiri pe Traian Băsescu), nu pot decît să fiu trist, pentru tine, că violenţa îţi este a doua natură. Chiar nu poţi accepta că Lavinia Bârlogeanu a greşit şi că şi-a cerut scuze, aşa cum s-a priceput? Ce vrei? O punem pe rug? Îi interzicem exprimarea în spaţiul public? O terminăm psihic: noi sîntem masculii plini de ferocitate, care criticăm cu sîrg opoziţia mogulizată, dar luăm lumină (îţi sună cunoscut, „cititorule cu discernămînt”?) de la Traian Băsescu…
Şi, închei, punîndu-ţi o întrebare: îţi închipui că H.-R. Patapievici şi Lavinia Bârlogeanu ar putea lua, în pofida deosebirilor de păreri, o cină împreună? Poate că Lavinia Bârlogeanu nu e vrăjitoarea călare pe mătură pusă mereu pe harţă? Poate că H.-R. Patapievici e un bărbat culant, care mai vede şi altceva în faţă decît pe idolul său, Traian Băsescu?
Ce zici, mediem o întîlnire între cei doi?
@cititor cu discernamant
Stimate domn, Nu voi raspunde atacurilor la persoana mea, cu care, de altfel, m-am obisnuit. Va dau insa cateva elemente in legatura cu constructia cunoasterii in domeniul antropologiei:
1.sursele jurnalistice sunt egal respectabile din punct de vedere stiintific: ele aduc in prim plan interpretari din puncte de vedere diferite ale anumitor chestiuni are alcatuiesc obiectul nostru de cunoastere. Pentru mine, ca cercetator, Cotidianul si Evenimentul zilei sunt la fel de importante. Dupa cum se vede din citatul de mai sus, ambele surse sunt prezente. Problema punctuala este daca sursele citate exista si pot fi consultate de oricine este interesat. Ce o sa faceti cand voi publica rezultate ale interviurilor cu oamenii din diferite medii profesionale (dar mai ales din zona culturii) despre „vacile sacre”? O sa spuneti ca subiectul X conteaza ca om mai putin decat Y? Imi pare rau ca nu va place antropologia, dar n-avem de face, ea exista, bine si frumos, in campul disciplinar al stiintelor despre om si societate.
2.interpretarea mea, pe care ati pus-o la indoiala, are la baza urmatoarele elemente cuvinte-cheie: ORICINE (se opune PSD/ului este mai bun decat ceilalti); MONSTRI (adversarii lui Basescu, Crin Antonescu si Mircea Geoana, oameni cu un echipament senzorial si cognitiv intalnit, uneori, numai la monstri); SINGURUL (lucru care merita incercat e sa votam PDL). Cei trei termeni, exclusivisti, extremisti, indica o ierarhie de valori care aseaza pe planul cel mai inalt PDL, Basescu, Puterea. Ori, pe planul cel mai inalt al ierarhiei de valori locuieste intotdeauna si singur, SACRUL. De fiecare data cand punem altceva in loc, inseamna ca sacralizam. E o concluzie simpla si de bun simt.
Bun, am citit (citisem oricum, si mai demult). Deci domnul Patapievici fiind intrebat ce calitati ii gaseste lui Traian Basescu, numeste cateva dintre ele. Acum, lamuriti-ma: care dintre aceste calitati (ale presedintelui) vi se par scandaloase? Sau simplul fapt ca cineva indrazneste sa spuna cu voce tare ca Traian Basescu are niste merite vi se pare scandalos? Nu va regasiti cumva, prin acest comentariu, in simptomele maladiei pe care o descrie HRP in chiar acest citat pe care ni-l dati? Nu faceti chiar ce spune el acolo, respectiv stigmatizati pe cineva pentru simplul fapt ca indrazneste sa-i gaseasca anumite calitati lui Traian Basescu? In plus, vad ca asa cum lui Traian Basescu ii interziceti dreptul de a se putea spune despre el ca are anumite calitati, in aceeasi maniera refuzati unor oameni dreptul de a demasca minciunile proferate la adresa lui Patapievici. Cum am mai spus intr-un comentariu de-acum cateva saptamani, este legitim sa-l ataci pe Patapievici si sa spui orice neadevar despre el in timp ce incercarea de a restabili adevarul ori de a-l apara este neligitima si denota un comportament de haita. Asta nu se cheama demonizare? Eu cred ca e demonizare ca la carte.
Sa fie H.-R. Patapievici un stîlp al echilibrului politic? Sa nu aiba H.-R.Patapievici nici o legatura cu campaniile pro-Basescu? Despre ce vorbim aici? Despre greșeala impardonabilă a Laviniei Bârlogeanu sau despre comportamentul public al lui H.-R. Patapievici? De ce trebuie aparat H.-R. Patapievici de către Cristian Ghinea, de către Mircea Mihaieș (un inalt demnitar, reprezentant al ICR-ului, institutie care, prin statut, nu face politică), de către Cronicarul României literare, de către „cititorul cu discernamânt” etc. etc. Toți au făcut scut în jurul lui H.-R. Patapievici. Și, probabil, lui H.-R. Patapievici îi plac aceste dovezi de fidelitate, îi este satisfăcut orgoliul. Reacția tuturor celor care au sărit împotriva Laviniei Bârlogeanu (care, de bine, de rău, mai devreme sau mai tîrziu, și-a cerut scuze de la H.-R. Patapievici și de la cititori) arată un comportament de haită. Și mai arata ceva: cred ca trebuie sa ne obișnuim cu eternizarea PDL-ului și a lui Traian Băsescu la putere. Exista atîta susținere pro-Băsescu, incît nimeni nu va mai mișca in front. Mă întreb cît va mai rezista Observator cultural, daca un simplu citat declanșează atîtea pasiuni distrugatoare.
Avem, pe de altă parte, o opoziție în care simpla prezență a lui Dan Voiculescu sfarîmă din start orice demers logic. Dar o opoziție incropită nu inseamnă că puterea este o oaza de lumină, in care sa ne bălăcim nestingheriți.
Pentru toți cei care doresc sa judece cu capul lor, redau mai jos, fără nici un comentariu, întregul răspuns pe care H.-R. Patapievici l-a oferit revistei Elle, în numărul din noiembrie 2010. Trimit și la site: http://www.elle.ro/Vedete/Interviuri/Interviu-Horia-Roman-Patapievici-Patapievici-si-Culianu-doi-intelectuali-incomozi-1557854?p=2
La intrebarea „Cu ce te-a cucerit domnul presedinte?”, H.-R. Patapievici răspunde.
„Cu absenta limbii de lemn, cu franchetea aducerii in discutia publica a aranjamentelor de culise dintre politicieni, cu denuntarea bazei de putere a regimului economic postdecembrist, cu dispozitia data serviciilor de a transfera la CNSAS totalitatea dosarelor fostei Securitati, cu condamnarea oficiala a comunismului ca ilegitim si criminal, cu incercarea sinucigasa de a se separa de sistemul politic traditional in Romania regimului Iliescu (in care Emil Constantinescu nu a fost decit un episod), in cele din urma, cu simplitatea cu care a acceptat sa plateasca pentru nesabuinta politica de a fi singur impotriva tuturor. Nici un presedinte nu a vorbit pe sleau, asa cum a facut-o presedintele Basescu. Si nu ma refer la derapajele verbale cunoscute, care sint regretabile. Ma gindesc la curajul de a spune lucrurilor pe nume, in public si de la inaltimea functiei, asa cum le spunem si noi intre noi, atunci cind vorbim de relele care ne rod. Dar nu pentru ca am apreciat aceste lucruri la presedintele Basescu am devenit eu si prietenii mei – horribile dictu – „intelectualii lui Basescu”! Nu. Am fost stigmatizati ca „intelectuali ai lui Basescu” pentru ca ne-am opus diabolizarii absurde care a condus la suspendarea lui, iar dupa suspendarea lui, pentru ca am indraznit sa denuntam campania de ura care si-a luat drept pretext mincinos lupta impotriva asa-zisei dictaturi a lui Traian Basescu. E foarte simplu: pentru ca aceasta campanie instrumentata prin ura si minciuna sa poata pretinde ca e dusa in numele moderatiei si al adevarului trebuia mai intii ca toti cei care o denuntau drept o campanie de ura sa poata fi ei insisi denuntati ca pupincuristi si sustinatori ai dictaturii. Nu poti instiga linistit la ura daca mai exista oameni care afirma ca ura este anormala. Acestia trebuie suprimati. Daca nu poti sa-i faci sa taca, poti macar incerca sa-i decredibilizezi. Asa s-a nascut ideea de a-i stigmatiza pe cei care s-au opus campaniei de ura orchestrata de televiziuni impotriva presedintelui Basescu ca „lingai”, „pupincuristi”, „intelectualii lui Basescu”. Campania isterica impotriva presedintelui a fost dublata de o campanie nerusinata de stigmatizare a tuturor criticilor acesteia ca „intelectuali ai lui Basescu”. Ura vinde bine in Romania, ceea ce e foarte ingrijorator.”
Cred ca si fara un discernamant iesit din comun e lesne de vazut ca reaua credinta a doamnei Barlogeanu a fost dovedita din plin. Dupa ce a stat saptamani intregi cu zecile (sutele?) de articole ale domnului Patapievici in fata, cautand pasajul care sa o scoata din fundatura in care singura s-a impins, negasind nimic care s-o ajute (lucru care, vai, in loc s-o puna pe ganduri, a pus-o pe harta), doamna Barlogeanu recurge din nou la fals si proces de intentie. De aceea m-a surprins sa vad ca pentru domnul Ornea, de pilda, raspunsul doamnei Barlogeanu este lamuritor (sau poate a fost o ironie?), singurele probleme care il deranjeaza fiind intarzierea raspunsului si nerecunoasterea initiala a erorii. Dupa cum vad eu lucrurile, ele stau asa: doamna Barlogeanu are o teorie despre violenta simbolica; considera ca anumite interpretari si luari de pozitie ale celor pe care ii numeste “vaci sacre” tradeaza un potential de violenta, daunator unei societati normale; acest potential de violenta ar proveni dintr-un raport religios, sacral, pe care “vacile sacre” l-ar avea cu puterea iar doamna Barlogeanu infrunta pericole ca sa puna in evidenta aceasta patologie a vietii noastre publice. Intrebarea este: admitand ca teoria ar fi adevarata, poti sa lupti impotriva acestei violente mintind &producand interpretari care nu sunt bazate pe nici un fapt (folosind surse pe care nici un om cu discernamant nu le-ar putea folosi) &introducand exact raportul de violenta pe care doamna Barlogeanu il denunta in cazul altora? In privinta minciunii nu mai exista nici un dubiu, doamna Barlogeanu minte (ori a mintit initial, cand a fost somata sa raspunda, ori minte acum). Explicatia pe care o da in acest articol, departe de a fi lamuritoare, este pur avocateasca (de altfel, pare a fi o intelegere cu redactia cine sa asume ce, din gafa). De remarcat ca neasumand minciuna, ceea ce regreta nu e faptul ca si-a mintit cititorii si nici prejudiciul de imagine adus domnului Patapievici, ci regreta doar prejudiciile de imagine pe care si le-a adus siesi. De aceea nu mai cred in buna credinta a doamnei Barlogeanu. In privinta interpretarilor care nu se bazeaza pe vreun fapt, in loc sa se refere la texte de-ale domnului Patapievici, doamna Barlogeanu recurge la o sursa pe care nici macar un jurnalist serios nu ar folosi-o, daramite un universitar (cotidianul.ro). Daca asuma aceasta sursa, atunci o invit pe doamna Barlogeanu sa arate ce fapte ilustreaza afirmatia ca filialele ICR au facut o campanie electorala desantata in favoarea presedintelui. De fapt, prin acest rapuns doamna Barlogeanu si-a creat inca o obligatie morala, aceea de a arata care institute si in ce mod au facut campania electorala de care vorbeste aici, prin gura jurnalistei de la Cotidianul. Din aceasta unica sursa pe care o invoca, doamna Barlogeanu deduce “caracterul religios al aderării grupării intelectualilor publici la actuala putere”. Cum e cu putinta aceasta interpretare deliranta? Unde este conform logicii (ma urmariti, domnule Ornea?) caracterul religios? Daca am admite faptele invocate (“campania electorala desantata” a ICR-urilor), putem eventual deduce partizanatul, dar de unde pana unde caracterul religios? Doamna conferentiar universitar nu are proprietatea termenilor? Sau este orbita de o pasiune personala pe care nu ne-o marturiseste? Ori poate chiar e incapabila sa extraga semnificatia unor fapte simple? In aceeasi linie de argumentare, cum poate rezulta din afirmatia citata a domnului Patapievici “cine insa mai indrazneste sa parieze pe ceva va vota PDL…e singurul lucru care merita incercat”, interpretarea doamnei conferentiar ca aici ar fi vorba “de o interventie totala, sacrala”. Pentru doamna conferentiar univesitar acest citat este “revelator” si deduce de-aici ca ceea ce il seduce pe Patapievici la presedinte nu este “calitatea politica” ci “fenomenul sacral in sine”. De aici, printr-un acelasi lant aberant de interpretare doamna conferentiar deduce “respingerea violenta a tuturor acelora care ar putea pune in pericol speranta natiunii”. Aici nu poate fi vorba de logica, ci de delir. La fel de aberanta este afirmatia, pe care initial doamna Barlogeanu o daduse ca citat, iar acum o da ca deductie logica, naturala, din faptele citate: “Domnul Patapievici a exprimat foarte bine, de altfel, această realitate a grupului său de apartenență simbolică atunci cînd spunea că cine nu-l votează pe Băsescu își pierde calitatea de alegător”. In opinia mea, nu suntem in zona unei luari de pozitie lamuritoare, ci in zona unei dezvoltari halucinatorii patologice. La asa standarde logice si profesionale, asa teorii (false) si asa interpretari (halucinante). De aceea domnule Ornea, colaboratorii Observatorului Cultural se afla in continuare, dupa parerea mea, intr-o situatie extrem de neplacuta. Cum trebuie sa fi fost si pentru doamna Barlogeanu situatia ingrata in care s-a pus, aceea de a trebui sa citeasca articolele lui Patapievici cu lupa in cautare de ode sau macar de laude adresate lui Traian Basescu, iar rezultatul cu care s-a intors la cititori sa fi fost un articol din Cotidianul… Care in plus, o obliga sa asume o afirmatie ce trebuie probata.
Da, m-ati face foarte fericit daca ati folosi un alt pseudonim!
Multumesc.
E prima data cand aud de dumneavoastra, eu nu postez la revista „22”. Dar nu-mi vine sa cred ca pretindeti monopol pe numele Dorian. Sunteti singurul Dorian de pe planeta??? Eu nu tin atat de mult la nickname-ul asta, deci pot sa-mi adaug instant ceva in coada (Popescu sau Gray , de exemplu) daca asta va face fericit dar as vrea sa ma lamuriti mai intai cum vine treaba. Si oricum o sa ramaneti cu alti Doriani care nu vor vrea sa-si schimbe identitatea virtuala. Ca vorbim de identitate virtuala aici, nu de identitate civila.
Pana se sinchiseste autoarea articolului sau sustinatorii dumneaei (care nu sunt ca aialalti, aplaudaci- desi aplauda cu sarg-, caini de paza, mihaiesi, etc) sa-mi spuna cine e Cristina Horvat, hai sa vorbim despre altceva. Am mai spus odata: doamna Barlogeanu ne crede prosti si asta ma enerveaza la culme. Patapievici a scris asa intr-un articol din Evenimentul zilei:“Cine însă mai îndrăzneşte să parieze pe ceva va vota PDL: nu e sigur că merită, dar, în lumina alternativelor, e singurul lucru care merită încercat.” Doamna Barlogeanu a noastra il citeaza pe domnul Patapievici: “Cine însă mai îndrăznește să parieze pe ceva va vota PDL… e singurul lucru care merită încercat“. Daca facem un joc simplu ca ala cu ce lipseste din figura alaturata, vedem ca din citatul doamnei Barlogeanu lipsesc niste cuvinte cheie: “NU E SIGUR CA MERITA INCERCAT”. De ce credeti ca au disparut cele sase cuvinte? Le-a taiat redactia? Sau le-au mancat vacile sacre ? hahahaha
Precizez (am mai facut-o si pe site-ul revistei 22) ca persoana care semneaza Dorian foloseste drept „pseudonim” numele unui scriitor, gazetar, fost deputat in Parlamentul Romaniei – adica, numele meu. Cum eu nu-mi pot schimba identitatea, il rog pe d-sa (din nou !!!!) sa-si schimbe pseudonimul. Furtul de identitate se pedepseste.
Lămuritor răspuns. Totuși, de ce atît de tîrziu? Și, mai ales, de ce a postat autoarea, acum două săptămîni, în rubrica de comentarii, acel prim răspuns ambiguu prin care nu-și recunoștea nici o vină? Nu știa de atunci ce se întîmplase? Nu era mai simplu să-și recunoască de la început eroarea? N-ar fi scutit astfel sarcasmele – motivate, aș zice – ale unor Cristi Ghinea și Mircea Mihăeș? Ca să nu mai spun că ne-ar fi scutit pe toți colaboratorii Obs. de a ne afla într-o situație extrem de neplăcută.
Doamnelor si domnilor care ati luat lumina de la articol sau poate chiar doamna autoare, ma lamuriti si pe mine cine este Cristina Horvath? Ca vad ca e citata la greu (sper ca sunt valabile ghilimelele) dar n-am gasit nici cea mai mica urma lasata de aceasta doamna in Internet, in afara de articolele ei din Cotidianul. Oare ea chiar exista in realitate? Parerea mea ca exista, ca nu putea doamna Barlogeanu sa nu verifice autoritatea celei pe care o citeaza fara nici o umbra de indoiala, dar asta as vrea, ca sa ma pot lumina si eu, sa stiu cine este sursa doamnei Barlogeanu cu care vrea sa ne convinga de cate si mai cate despre Patapievici.
felicitări pentru acest mesaj luminos şi integru, nu puneţi la inimă, orice om cu bun simţ poate discerne fără prea mari eforturi diferenţele. aplaudacii pseudodreptei au luat locul aplaudacilor pseudocomunismului aşa cum dictatura pseudoelitelor a înlocuit dictatura proletariatului. între păuneştii de ieri şi mihăieşii de azi e o distanţă aproape neglijabilă
Am citit cu imensa satisfactie replica dvs. si ma bucur ca ati pus lucrurile la punct. Chiar daca acel citat nu exista, el exprima perfect ATITUDINEA acestor „boieri ai mintii” (Patapievici, Liiceanu, Plesu) si a cainilor lor de paza, care cred ca, aparandu-i, se impartasesc din notorietatea lor (Mircea Mihaies, IT Morar s.a.). Sper ca veti continua sa ne comunicati gandurile dvs. Succes!
Excelent si elegant raspuns in raport cu mojiciile unor asa zisi intelectuali (printre care si mediocrii I.T.Morar si M.Mihaes).