Povestiri crude şi insolite

N-am mai citit de mult atîta proză scurtă de calitate, şi toată venită întro perioadă la fel de scurtă de timp. Dacă săptămîna trecută scriam despre cartea excelentă a lui Augustin Cupşa, săptămîna aceasta revin cu un volum semnat de Florin Iaru, urmînd ca următoarele două săptămîni să le fie dedicate Laviniei Branişte şi lui Ionuţ Chiva.   Devin pe zi ce trece mai convins de faptul că publicul prozei noastre (iar aici îl includ şi pe cel de specialitate) e unul eminamente conservator. Nu ne place să fim scoşi din bunele noastre obiceiuri, din papucii noştri de pîslă, ne e atît de bine la căldurică… Mai amuzant mi se pare că acceptăm mai uşor nonconformismele de limbaj, de superficiu, decît pe cele de structură. Lucrurile trebuie să fie clare, să aibă un incipit bine definit, o dezvoltare armonioasă, iar finalul, ei, finalul… Finalul e treabă serioasă, pentru că aici se trag concluziile (neapărat concluzii, monşer), se măsoară, se cîntăreşte şi se expune, explicit şi fără ambiguităţi inutile, ideea pe care autorele a construit-o cu rîvnă.   Iată că Florin Iaru publică o carte în care prozele nu prea respectă schema tradiţională, ba chiar îşi permite să dea cu tifla […]