Povestiri dintr-o lume „cam banala, e adevarat, dar exemplara“

Lucian Dan TEODOROVICI Atunci i-am ars doua palme Prefata de Luminita Marcu, Editura Polirom, Colectia „Ego. Proza“, Iasi, 2004, 226 p. Cine a citit romanul de acum doi ani al lui Lucian Dan Teodorovici, Circul nostru va prezinta:, va fi, cu siguranta, tentat sa deschida si ultima lui carte, aparuta la Polirom, in cadrul proiectului „Votati literatura tinara!“. Intre cei sapte „magnifici“, unii foarte tineri, Teodorovici face cumva figura de dizident nu atit prin virsta, cit prin bogata sa experienta literara. El nu e un scriitor tinar (decit ca etate), pentru ca are deja in spate doua romane, doua volume de povestiri – dintre care unul in format electronic – si ceva experienta dramaturgica. Aceste amanunte bibliografice, de regula plate si irelevante, isi gasesc justificarea intr-o cronica de intimpinare a unui prozator care pina la treizeci de ani s-a ambitionat, nu fara succes, sa-si exerseze condeiul in genuri indeobste cu maturitatea artistica si biologica. Daca e sa examinam piata editoriala a ultimilor ani si, de ce nu, colectia de proza a tinerilor despre care vorbeam mai inainte, cred ca sentinta camilpetresciana care proorocea ca 40 de ani e virsta prozei isi cam pierde azi din valabilitate. Tinerii scriu proza, scriu […]