Prăbușirea casei Ekdal

Deși în România nu există practica preview-urilor, seria de reprezentații, cu prețuri reduse la bilete, de „testare“ a noii producții, iar „serile de presă“ pot varia (fiind ba a doua, ba a cincea, ba a zecea reprezentație) în func­ție de politica fiecărui teatru, să vezi spectacolul într-o zi „normală“, luni de zile după premieră, cu public printre care nu se află critici, iar actorii se simt „eliberați“ de această presiune și „rodați“ în rol, e întotdeauna o experiență interesantă. Astfel, se poate spune că Rața sălbatică pe care am văzut-o eu la Bulandra, la patru luni de la primele reprezentații, a fost cu totul alta decît cea „în haine frumoase“ din octombrie 2015 – și nu știu dacă luminile care-i lăsau adeseori în… umbră pe actori erau chiar cele care trebuiau, dacă jocul uneori compensînd prin multă mișcare și gesturi ample lipsa de contur precis a personajului ori încrîncenarea emfatică a dialogului altor personaje erau efectul regiei sau al timpului. Sau dacă era chiar voită (semn al obligării spectatorului să accepte pînă la ultimele limite convenția) absența unei mascaturi care să ascundă partea inferioară a prosceniumului extins peste primele rînduri de scaune, menit să semnifice, în viziune răsturnată, podul unde […]