Precizare

Am aminat sa replic la precedentele atacuri ale Monicai Lovinescu dintr-un soi de nostalgie fata de anii cind vocea de la Europa Libera insemna pentru noi toti o pretioasa incurajare in vremuri grele si din respect pentru devotiunea cu care autoarea a militat consecvent, de la Paris, impotriva dictaturii comuniste. Am fost socat insa, marturisesc, in ultimii ani, de neadevarurile care rezulta din memorialistica manipulata ideologic, zvonistica sacralizata si aproximatiile veninoase din seria de Jurnale ale autoarei. Accentele de acest tip s-au agravat in timp, iar in ultimul volum (Jurnal – 1998-2000, Editura Humanitas, 2006) ma vad promovat la rangul de monstru obedient: „personaj sinistru“, „profitor“, cind nu de-a dreptul „porc“ (via Ileana Vrancea – Ierusalim). Cei care au indraznit sa ma publice sau chiar sa fie de acord cu unele dintre opiniile mele isi primesc, fireste, si ei portia de blam. Nu voi intra acum in analiza substantei si stilului acestui Jurnal si a celorlalte ale autoarei, nici al caracterizarilor „asociative“ care abunda („Manea si ai sai“, „un Norman Manea si alti Volovici“) sau al alaturarii mele, pe considerente evident etnice, de „grupul“ Pavel Campeanu-Andrei Oisteanu-Sorin Vieru cu care, spre regretul meu, nu am nici o legatura. Ma vad […]