Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Precizări la o intervenţie pe site-ul revistei
- 31-10-2014
- Nr. 746
-
Henry MAVRODIN
- POLEMICI
- 1 Comentarii
Cuminţenia pămîntului, foto autor anonim, MNAR În numărul 744 al revistei Observator cultural, din 17 octombrie 2014, Henry Mavrodin a acordat un interviu lui Ovidiu Şimonca, în care s-a referit şi la opera Cuminţenia pămîntului de Brâncuşi, afirmînd: „Am expertizat opera, la data revendicării acesteia de către moştenitori. O operă fundamentală pentru cultura universală e tăvălită prin promiscuitatea culturală actuală. După ce, găzduită de Muzeul Naţional de Artă, acesta nu a ştiut să o ocrotească, fiind mutilată şi ocultată prin adăugirea unui soclu impropriu, sfredelind- o cu un burghiu electric. Pare că şi delictele culturale intră în prescripţie. Opera a ajuns în centrul penibilei tocmeli“. Într-un comentariu de pe site, semnat „lucid“, i s-au adresat cîteva întrebări domnului Mavrodin. Cu toate că rîndurile scrise pe site aparţin unei persoane care semnează cu pseudonim, i-am solicitat domnului Mavrodin precizări suplimentare privind expertiza pe care a făcut-o Cuminţeniei pămîntului. Publicăm integral răspunsul primit de la Henry Mavrodin, însoţit de trei ilustraţii puse la dispoziţia revistei tot de domnia sa. În mod curent, nu răspund la mitocănii. De data aceasta însă, împletite şi cu ignoranţă şi, din păcate, referindu-se la Constantin Brâncuşi, ele mă obligă la precizări. Nedumeririle sînt cauzate […]
….domnule Mavrodin. Impreuna cu articolul domnului Colonas incep sa se lumineze aspectele „ocultate” pana acum ale „accidentului’ de la MNAR. Ministerul Culturii trebuie sa finanteze o expertiza cat mai complexa, aducand la aceeasi masa pe cei care au expertizat pana acum (Henry Mavrodin in primul rand) cat si pe alti experti in Brancusi (Radu Varia, d-na Lemny, Teja Bach costa cam mult din ce am auzit – nu ar fi diplomatic sa i se pomeneasca de Pontus Hulten ca despre „cel mai mare brancusolog in viatza”, caci tare mi-e ca nu va mai accepta o eventuala cooperare). Si ar mai trebui o expertiza sa-i zicem tehnico-stiintifica care sa cuprinda fotografii performante care sa permita observarea efectelor „accidentului” si reparatiilor (salonul de la Cotroceni nu prea are lumina necesara unor fotografii de mare rezolutie), detectarea urmelor de plumb de la prima reparatie (apud dl Colonas), radiografierea – mai precis tomografia – labelor picioarelor pentru a se determina pozitzia exacta si dimensiunea celor doua baionete inteleg introduse pentru fixarea labelor picioarelor detasate in timpul accidentului. Ar trebui aflat si cum s-a realizat patinarea sculpturii – in par se vede ca baza suvitelor este alba – normal, culoarea calcarului de Marna – pe cand restul sculpturii e colorat, cred eu prin folosirea unui amestec de ceara si ulei, procedeu practicat inca din antichitate. Ar trebui analizat si calcarul, in nici un caz nu e „pierre Savoniere”, deci de la o cariera din Lorena si nici crinoidal nu pare (nu se vad micile fosile tip „vierme” cel putin cu lupa), e un calcar de Marna obisnuit.
Despre pret: incontestabil proprietarul a primit in 1958 25 mii de lei pe sculptura dar „afacerea” poate fi oricand demonstrat in instanta ca a fost facuta sub presiune, cel putin psihologica, asa erau vremurile. Cei 25 mii de lei pot fi echivalati in dolari la cursul „la negru” al acelui timp – dupa mine ar insemna cam 7-8 mii de dolari, ceea ce insemna undeva in jur de 10-20% din „cota” lui Brancusi in Vest la acea data. Asa ca proprietarul actual ar trebui sa inapoieze statului din pretzul pe care eventual il va obtine acest procent (sau sa faca „rabat” acest procent cumparatorului-stat). Cat despre 20 milioane de euro in conditiile amintite in cele doua articole – accidentul si reparatiile – deci cu degete scurtate (ar trebui poate folosite doua poze din aceeasi pozitie – laterala ca sa se poata compara mai usor lungimea degetelor) si cu doua tije implantate plus cu urmele probabile ale lipiturilor cu plumb, la care se adauga interdictia de a parasi Romania, nu prea cred ca se mai poate vorbi. Poate nici 1-2 milioane cum propune dl Colonas, dar 4-5 milioane (minus procentul deja platit de stat in 1958) cred ca ar fi mai rezonabil.
Incontestabil mingea e in terenul Ministerului Culturii care trebuie sa negocieze cu seriozitate paralel cu o expertiza cat mai complexa si implicand cat mai multi specialisti recunoscuti international.