Precizări la un jurnal inedit al Monicăi Lovinescu

În Adevărul din 21 mai, a apărut un fragment dintr-un jurnal inedit al Monicăi Lovinescu: Jurnal inedit 2001-2002, pe care Editura Humanitas îl lansează la această ediţie Bookfest. Fac următoarele precizări: Din 1968 şi pînă în 1975, m-am dus în mai multe rînduri la Paris, în calitate de cetăţean şi scriitor român. Am fost primit cu mare entuziasm de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. În primăvara lui 1975, după ce am lansat revista Cahiers de l’Est, în care Monica Lovinescu publica, în mod regulat, autorităţile române au decis să-mi retragă cetăţenia printr-un decret semnat de însuşi Ceauşescu. Fiindcă nu mai aveam paşaport, am făcut cerere de azil politic, care mi-a fost respinsă, pentru că Ambasada României a refuzat să certifice urmările decretului. Mi-am luat un avocat şi am obţinut, în cele din urmă, un paşaport de apatrid. Cetăţenia franceză am dobîndit-o, cîţiva ani mai tîrziu, graţie scriitorilor francezi: Eugèn Ionesco, Philippe Sollers, Alain Robbe-Grillet, Michel Deguy ş.a. Monica Lovinescu şi Paul Goma n-au vrut să se alăture acestora, ceea ce, bineînţeles, n-a avut nici cea mai mică importanţă. În ceea ce priveşte discuţiile în jurul ideii de a înfiinţa în Franîa, în 1989, o uniune a scriitorilor români – o […]