Pretul succesului in epoca de aur

Spre sfirsitul anilor ’90, in adolescenta, am citit aproape toate cartile lui Augustin Buzura. Am facut eforturi considerabile sa le obtin, pentru ca la Cimpulung, unde locuiam, bibliotecile sint modeste. Avida de a sti mai mult despre lumea care s-a dus si din care am prins doar zece ani (suficient insa ca sa-mi ramina in minte si in oase frigul, intunericul, un soi nelamurit de frica, de suspiciune, o senzatie de insecuritate), am cautat romanele acestui scriitor despre care auzisem ca si-a pastrat verticalitatea, ca nu a pactizat cu diavolul comunist. M-a impresionat tinuta morala a eroilor care voiau sa stie cu orice pret adevarul despre lumea lor si vedeam in autorul insusi un fel de erou care a infruntat minciuna epocii comuniste. Devenise pentru mine un reper. Prin intransigenta, prin responsabilitate, prin luciditatea argumentarii, prin spirit civic, prin curaj. imi parea ca descinde din romanele lui Camil Petrescu. il priveam ca pe un intelectual exemplar, in acceptiunea moderna a termenului: implicat in viata Cetatii, nu retras intr-un Olimp imaginar, nu un simplu manager al propriei opere, al propriei imagini. il urmaream cu consecventa la emisiunile televizate sau radiofonice, acordindu-i un credit nelimitat. Participam la mesajul sau, il ascultam cu […]