Primăvara Poeţilor la Institutul Francez

  • Recomandă articolul
Poate  ar trebui să recunosc, la fel ca Gombrowicz, că ar fi mult mai subtil dacă nu aş strica una dintre puţinele ceremonii care ne-au mai rămas şi aş lăsa intact ceremonialul poeziei. Au trecut însă peste 50 de ani de la atacul său – atenţie! – împotriva poeziei rimate, declamate şi ritmate, pentru a mai putea rosti asemenea cuvinte. Rar vom mai găsi azi pe unul dintre acei apărători îndobitociţi ai poeziei „pure“, puţini vor mai ridica poetul la rangul de personaj mitologic. Dacă Witold Gombrowicz ar mai trăi astăzi, probabil că ar trebui să îşi direcţioneze concluziile asupra poeziei împotriva celor care proclamă moartea poeziei şi moartea cititorului de poezie. Situaţia s-a schimbat radical. Ceea ce autorul lui Ferdydurke critica în solemnitatea cu care se vorbea despre poeţi a devenit astăzi, prin răsturnare, o trăsătură a atitudinii actuale faţă de poezie. Dacă ne dorim să nu pierdem în literatură orice contact cu individul uman, dacă vrem să evităm totala industrializare şi robotizare a inimii, trebuie să includem poezia şi lecturile de poezie în viaţa cotidiană. Ready-made-urile gîndirii, critica de poezie cvasiinexistentă  sau neprofesionistă, falsul utilitarism, deţinătorii „supermarketurilor culturale“ urlă tare prin cetate că poezia a murit. „Este un […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12933 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }