Primim la redactie. De la Gabriel Liiceanu

In 1990, m-am aflat in fruntea unei liste publice de intelectuali care trebuiau impuscati pe stadioane. Dupa 17 ani, textul aparut in editia de astazi a ziarului Ziua reprezinta simularea unei astfel de executii in piata publica. Niciodata cineva nu s-a obosit sa stringa laolalta atitea infamii in jurul persoanei mele. Imi sint batjocorite numele, familia, onestitatea profesionala, relatia cu maestrul meu, imaginea publica. A raspunde acestor batjocuri ar insemna sa intru in dialog cu o publicatie de teapa României Mari. Nu o voi face. Dialogul meu cu autorul articolului si cu ziarul va fi purtat prin intermediul justitiei. Ramine desigur intrebarea – la care fiecare isi poate raspunde cum crede – de ce simplul fapt de a fi semnat un Apel a stirnit impotriva mea atita vehementa. In rest, cred ca maturitatea unei societati depinde si de felul in care ea stie sa se indigneze atunci cind abjectia, tolerata, ia forme care sfirsesc prin a ne murdari pe toti. Gabriel Liiceanu 27. 02. 2007