Primim la redactie. Tineri si atit. Corect.

Sint tinara, nu sint scriitoare decit in masura in care, din cind in cind, gasesc necesar si placut sa ma exprim si sa ma las uimita de cuvinte, si ele de mine. E o relatie pe care nu vreau s-o pierd vreodata. Cred in mecanismul scrisului ca experienta a alteritatii, mai precis a propriei alteritati, deci ca demers in definirea identitatii. De aceea vad alteritatea versus identitate ca pe o falsa antinomie; alteritatile nu sint decit diverse forme ale identitatii. Scrisul inseamna pentru mine multiplicare, exteriorizarea care da consistenta interioritatii mele, detasare si totodata implicare. Sint tinara, m-am culcat inocenta si m-am trezit postmoderna, din ce mi s-a spus. Rafturile librariilor erau dintr-odata incarcate de Ego-tisti care mi-au luat ochii, cuvintele au luat-o razna, cartile s-au prelins pe strada si-n miinile tuturor, la fel de brusc am inceput cu totii sa citim, fara sa stim exact de ce. Adica devenise usor sa termini o carte, pentru ca vorbea despre oricine, despre orice, exact asa cum vorbim noi in fiecare zi. Super, frate! Din Ego-tisti am avut surpriza, initial ingrijoratoare, de a nu retine nimic la citeva zile dupa lectura – personaje, idei, evenimente, mesaj. Carti parcurse in metrou, in tramvai, […]