Primul nuntas nu greseste

Ion Iliescu din nou pe ecrane: in rolul de ofensat si de nedreptatit. Fostul presedinte, anchetat pentru mineriada din 1990, a iesit la rampa, ca sa declare nici mai mult nici mai putin decit ca este victima unui „linsaj mediatic-judiciar“, ca, prin rechizitoriul Parchetului militar, se urmareste manipularea realitatii si denigrarea sa, creindu-se astfel „un precedent periculos pentru statul de drept“. Adica, in traducere libera: „dai in mine, dai in statul de drept“. Autoidentificarea lui Ion Iliescu cu institutiile statului ridica o problema serioasa de mentalitate, care sta, de fapt, la baza atitor totalitarisme. Putem pune oare semnul egal intre o persoana si o institutie? Avem voie sa gindim astfel? O persoana reprezinta o institutie, nu este institutia in sine, are o functie, nu este functia in sine. Ion Iliescu nu este statul de drept. Oricum, Iliescu nu se dezminte, adica nu recunoaste nimic. El sustine ca este „total aberanta concluzia din materialul pe care l-a publicat procuratura“, ca se deturneaza cercetarea „de la cauza la efect“ si ca „victimele nevinovate din seara de 13 iunie au fost consecinta actelor anarhice si nu ale actiunii necesare a institutiilor statului“. Ca si cum nu el a chemat minerii la Bucuresti, incercind […]