Privind in oglinda retrovizoare anul artistic 2002

Arta noului mileniu e intermediata, ca functie de producere-comunicare, nemaiexistind doar artistul si publicul sau, ci artistii, centrul de arta, cel care intermediaza, si apoi publicul, care, daca nu este al fiecarui centru in parte prezinta macar aceasta tendinta. Artistii au devenit curatori si organizeaza proiecte artistice pentru public. Ca public controlat al unui astfel de centru, dupa ce completezi datele de inregistrare, inscriere, primesti invitatie personala la fiecare eveniment. Totul e ok. Pina cind dispar lucrarile si ramine numai povestea despre cum a fost. Spre deosebire de anii trecuti, anul acesta lumea e mai atenta la institutii, fundatii, galerii particulare, iesind in fata numele acestora, cu proiecte artistice organizate, si mai putin nume de artisti. Acum, ca exista fondul problemei, nu mai avem forme. Pe scurt, imi amintesc usor proiectele institutiilor ori galeriilor, insa cu greutate imi amintesc expozitiile si cu atit mai putin lucrarile. Artistul a fost inghitit de curator. Sau: artistul a investit atit de multa energie creativa in a face proiectele, incit nu i-a mai ramas si pentru lucrarile propriu-zise. Manifestarile artistice expozitionale se aseamana intre ele pentru ca exista programe asemanatoare, aceiasi curatori, in aceleasi spatii, nu exista curatori independenti, de expozitie. Si ma duc […]