Problematica legitimităţii şi a disoluţiei regimurilor comuniste în Europa de Est: o perspectivă comparată

  • Recomandă articolul
Scopul acestei prezentări este acela de a clarifica relaţia dintre diferitele tipuri de legitimitate politică – aşa cum au fost concepute şi, într-o anumită măsură, adoptate de către regimurile comuniste din Europa Centrală şi de Est – şi modelele revoluţionare din 1989. Cadrul conceptual al analizei se bazează pe teoria clasica a legitimităţii formulate de sociologul german Max Weber. Cele patru cazuri selectate pentru comparaţie sînt Bulgaria, Ungaria, Polonia şi România. Atît încercările de destalinizare, cît şi introducerea unor reforme în scopul modernizării şi al industrializării iniţiate de Nikita Hruşciov după 1956 şi urmate de liderii comunişti din ţările satelite nu au putut preveni dezintegrarea sistemelor comuniste în anii 1980, urmată de colapsul final din 1989. Argumentul de faţă este acela că retragerea suportului ideologic de către elitele comuniste a fost factorul principal care a marcat sfîrşitul sistemului comunist. Diferenţele dintre scenariile revoluţionare şi tranziţiile democratice, în cele patru cazuri, relevă importanţa unei schimbări, atît în rîndul conducătorilor (al elitelor comuniste), cît şi în acela al maselor, în direcţia confruntării violente spre compromis şi dialog. Ungaria şi Polonia reprezintă scenariul cel mai clar în care partidele comuniste au acţionat ca agenţi ai schimbării regimului pe un curs al legalităţii şi […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }