Procesul Ceauşescu

Evenimentele din decembrie ’89 au ridicat un noian de întrebări. Răspunsuri clare n-au prea existat, în schimb s-au formulat o sumedenie de variante, nici una pe deplin convingătoare. Producţia internaţională Ultimele ore din viaţa lui Ceauşescu izbuteşte performanţa de a se păstra pe acelaşi teren al dificultăţii de a da răspunsuri valabile. De data aceasta, ele se referă la intenţiile şi deciziile regizorale. Să încercăm să luăm lucrurile pe rînd, poate ne vom lămuri. Spectacolul este construit în două părţi distincte. Prima – un prolog lung, prezintă o succesiune de declaraţii autentice, făcute în faţa camerei de luat vederi, după douăzeci de ani, de martori mai mult sau mai puţin implicaţi în episoadele de la Timişoara, Bucureşti şi Tîrgovişte. A doua parte este o înscenare – la propriu – a celebrei casete video cu procesul cuplului Ceauşescu. Nedumeririle apar încă de la început, de la prolog. E greu de spus de ce forma se revendică de la teatrul documentar, în timp ce fondul – cu suita lui de proiecţii în care apar nu personajele reale, ci actori ce dau chip şi glas eroilor momentelor respective – e departe de modul specific genului de a trata un fapt real. Dincolo de […]