Procesul Vişinescu la Bucureşti (II)

La prima şedinţă de judecată de luni, 14 iulie, cauza a fost amînată, aşa cum era de aşteptat, procesul lui Alexandru Vișinescu urmînd să se reia pe 24 iulie a.c. Între timp, noi continuăm cronica procesului cu răspunsurile la întrebarea cum a fost posibil ca fostul comandant de la Rîmnicu Sărat să fie inculpat pentru crime împotriva umanităţii, o premieră în Justiţia din România post­comunistă.   În multe părţi ale Europei (fie că vorbim de Polonia şi Germania – statele cu cele mai multe persoane condamnate, Ungaria sau statele baltice), cercetarea şi punerea sub acuzare a celor vinovaţi de ororile din timpul comunismului a reprezentat o grea piatră de moară. Dincolo de contextul complicat, legislaţia şi Justiţia nu au putut oferi adeseori răspunsul la întrebarea cum şi mai ales prin ce mijloace legale pot fi trase la răspundere persoanele vinovate de crimele comise pe criterii politice. Evident, în moduri diferite, şi mai ales în intervale temporare diferite, au răspuns statele, în funcţie de numeroşi factori, cel mai important fiind, de departe, voinţa politică pentru ceea ce s-a numit „justiţia de tranziţie“. Şi la acest capitol, România a fost, vorba lui Tony Judt, la „fundul grămezii“, ani la rînd, Parchetul refuzînd […]