Procesul Vişinescu la Bucureşti (VII)

Şase ani şi nouă luni. Atît a fost mandatul de comandant al lui Alexandru Vişinescu la Rîmnicu Sărat, un mandat lung, dar nu o excepţie în închisorile-blazonale sistemului carceral românesc din perioada dejistă (mai amintesc aici Ștefan Koller – cinci ani la Aiud, iar apoi 9 ani la Văcăreşti; Gheorghe Crăciun – şase ani la Aiud; Vasile Ciolpan– cinci ani la Sighet; Aron Trâmiţaş – aproape șase ani la Făgăraş; Petrache Goiciu – şapte ani la Gherla; Mihai Gheorghiu – şapte ani la Jilava; Mihail Dorobanţu– cinci ani la Mislea; Constantin Enea– cinci ani la Ocnele Mari ș.a.). Mandatul tînărului ofiţer (nu împlinise încă 31 de ani cînd fusese numit, în vara aceea, la puşcăria buzoiană) a debutat în iulie 1956 și s-a încheiat în mai 1963. Tot atît au stat şi unii dintre foştii deţinuţi la Rîmnicu Sărat. Cît a fost Alexandru Vişinescu comandant aici, condiţiile de detenţie au încremenit însă în timp. Nu s-a putut vorbi, nu s-a putut comunica în nici un fel, cu excepţia unor scurte informaţii, cînd şi cînd, în rest, timpul închisorii a rămas îngheţat. La 30 de ani, Vișinescu învăţase deja cum să se poarte cu deţinuţii, era pentru el o mare provocare, […]