Profesorii nu îşi iau nici măcar pleaşca

Vă mai amintiţi cum l-a caracterizat ministrul Culturii pe mai-marele statului? Nu Zeus, ci „o pleaşcă“. Ar fi, conform argoului, un cîştig nemeritat pentru poporul român. Şi cu atît a rămas în memoria colectivă băieţaşul cu nume, dar fără prenume. Ca fiu devotat al PD-L-ului, promitea marea şi sarea profesorilor din Sectorul 2 bucureştean. Acum tace mîlc. Profesorii fac grevă. Şi bine fac. Sînt cei mai năpăstuiţi. Văzîndu-i cum protestează, mi se face milă de ei. Dar ştiind cum au aplaudat corul amăgirilor electorale, cum au votat cu două mîini pilonii construcţiei noului FSN, mă abţin să susţin demersul lor, care este, de altfel, just, etic şi moral.   Dacă astăzi avem cel mai incompetent Guvern al timpurilor moderne, acest fapt are loc din pricina lor, a celor care au fost misionarii cauzei unor aburitori profesionişti. În ţară, s-a votat la greu PD-L şi PSD. Şi asta în urma îndemnului dascălilor, care s-au făcut luntre şi punte pentru a scoate lumea la vot. În urmă cu şase luni, arhanghelii credinţei în „binele“ profesorilor din PSD şi PDL se jurau pe toate icoanele electorale şi pe toţi sfinţii publicitari că vor mări salariile profesorilor. Încă ne amintim cu toţii cîte urale […]