Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Prostie şi politică
- 10-02-2012
- Nr. 611
-
Doru POP
- Politic
- 1 Comentarii
Mitul fondator al societăţilor democratice liberale contemporane, care este unul de sorginte protestantă, presupune că toţi oamenii sînt înzestraţi cu raţiune şi că toţi semenii noştri iau decizii pe baza bunului-simţ şi a inteligenţei naturale. Aceasta este o iluzie politică pozitivă, care există încă din secolul al XVII-lea. John Locke a fost filozoful politic care a propus modelul deciziei raţionale a celor aleşi şi a alegătorilor, punînd bazele democraţiei liberale contemporane. Locke credea că toţi oamenii sînt raţionali şi că ştiu să distingă între bine şi rău. Conform acestei viziuni oamenii, atunci cînd îşi folosesc inteligenţa împreună, vor descoperi adevărul şi binele. Numai că, aşa cum spunea Bertrand Russell, de cele mai multe ori oamenii nu află adevărul pentru că pur şi simplu nu îl caută. Sînt prinşi în iluziile sistemului social din care fac parte. Vedem cum se manifestă acest fenomen în practica socială atunci cînd sîntem expuşi, de multe ori, unor decizii prosteşti din partea politicienilor, dintre care multe frizează iraţionalul. Bryan Caplan se întreba, într-o carte provocatoare (The Myth of the Rational Voter), de ce este posibil să alegem în democraţie politici proaste şi politicieni proşti, din moment ce sistemul democratic ar trebui să producă cele […]
Subiectu-i vast, slinos, alunecos infinit, iar aici locu-i teribil de strîmt.
Nu ştiu cine zicea dar cu siguranţǎ a fost zisǎ chiar de mai multe ori şi-n multe feluri,
Prostia-i infinitǎ, aceeaşi, veşnic mulţumitǎ de sine.
Inteligenţa în perpetuǎ ameliorare, revoltatǎ, cǎutînd Adevǎrul.
Prostia este fireascǎ, nu se simte, este peste tot, e omiprezentǎ.
“Gîndirea unicǎ”, “Politicul Corect” a cîştigat mapamondul.
“ProstiA” existǎ peste tot, oriunde.
Fiind “multǎ” ea este “forţa”, trebuie doar bine condusǎ, subtil manipulatǎ.
Dacǎ se opune, trebuie ucisǎ.
Zicale şi zicǎtori avem cu duiumul.
Prima remarcǎ : prima eroare : în România nu existǎ politicieni, ci doar “politruci”
În România democraţia-i într-o fazǎ depǎrtat-incipientǎ, tocmai din/prin faptul cǎ “politrucii” noştri cu pricina, provin toţi din rîndurile unui fost partid (comunist) unic Totalitarist, Dictatorial, Terorist, Criminal, cu toatǎ infra-şi-suprastructura lui, complicatǎ, alambicatǎ perversǎ şi cvasi infiltratǎ pînǎ-n mǎduva societǎţii, pînǎ-n fiinţa oamenilor, ucişi-“prostiţi”-schimonosiţi subtil şi perfect într-o proporţie covîrşitoar şi astǎzi, chiar dacǎ modelatǎ dupǎ împrejurare-împrejurǎri.
Adevǎratele Valori au plecat în Exil, alegînd Libertatea, celelalte Valori care-au rǎmas îmbibîndu-se profund de la sine de izul haznalei contorsionîndu-se dupǎ nevoi şi dureri, şi-au pierdut inerent strǎlucirea, autenticitatea, curajul şi harul.
Nu existǎ Politicǎ, nu existǎ partide, nu existǎ doctrine diferite, decît într-un fel vag, aparent.
În occident fenomenul e-acelaşi ( dar asta-i o altǎ poveste, o altǎ lungǎ controversǎ, dilemǎ, capcanǎ-a-istoriei)
Într-o ţarǎ care a suferit dezastrul unui comunism-CANCER fulminant, dupǎ abia 22 de ani , nu au cum sǎ se vadǎ urmele unei normalitǎţi coerente, gesturile unui organism viu, liber, conştient, responsabil. Sistemul, corpul societǎţii nu este decît unul al unui HANDICAPAT CO-RUPT cu GRAVE sechele care abia învaţǎ sǎ meargǎ, sǎ vorbeascǎ, sǎ asculte, sǎ vadǎ.
De-aceea, o altǎ Eroare majorǎ, este încercarea de a compara “Democraţia originalǎ” şi aşa zis Clasa Politicǎ româneascǎ cu modelele occidentale clasice.
Deocamdatǎ, nu au Absolut Nimic de-a face, o societate cu alta, acesta româneascǎ cu cea occidentalǎ, NIMIC !
Excepţiile, Aparenţele, Sloganele, Iluziile nu pot fura singure, cǎciula nici unui observator Treaz, Coerent şi Corect.
De aceea analiza Prostiei, ca explicaţie prin comparaţie, este o tentaţie sortitǎ eşecului şi doar o zemoasǎ speculaţie veşnic autohtonǎ teribil de mioriticǎ.
Starea de “fin de cicle” a societǎţilor capitaliste, schimbǎrile fǎrǎ precedent ale Lumii geo-politico-financiar-economice Mondiale (bune sau rele, este cu totul un alt capital, asemenea interminabil, complicat pîna la sofisticare, cu pǎreri de toate extremele, nuanţele şi culorile) nu pot argumenta, explica, mulţumi, starea actualǎ a Politicului şi a Democraţiei româneşti doar prin simplul termen, concept, ideologie, teorie, explicaţie, a „PROSTIEI”.
Massele Populare, Mulţimea, uşor manipulabilǎ, subjugatǎ, dusǎ cu zǎhǎrelul, de nas, în toate felurile şi genurile de “sclavie”, au exista de cînd Lumea şi Pǎmîntul.
“TALPA ŢǍRII” a fost întodeauna ciuca bǎtǎilor. Nimic nou sub soare.
De-aceea a explica insistînd pe rolul, ponderea şi influenţa PROSTIEI a ceea ce se întîmplǎ în România este o întreprindere Pǎguboasǎ, Insuficientǎ, Deformatoare, Urîtǎ, şi nu în cele din urmǎ Partinicǎ, dezamǎgind şi sufocînd orice posibilitate de revenire la suprafaţǎ, la aer, luminǎ.
Prostia-i fireascǎ, la noi, Politica nu !
Pentru Libertate, Democraţie, Politicǎ, sînt indispensabile Educaţia, Respectul, Responsabilitatea.
Toate la un loc fac o Civilizaţie.
Cînd o verigǎ s-a rupt, apare Haosul, Decadenţa, Anarhia, Debandada, Sfîrşitul.
Cînd un om îşi pierde Capul apare Prostia, şi mai departe, Prostimea.
Deci, sǎ nu ne pierdem, o datǎ în plus, CumpǎtuL.