Protestele de toamnă

Manifestaţiile stradale din ultimele săptămîni continuă. Şi în Bucureşti, şi în alte oraşe ale ţării. Plecînd de la un pretext, mai mult sau mai puţin grav şi important, adunînd pe zi ce trece mai multă lume şi mai mulţi aderenţi, ca să coaguleze ce? That is the question. O analiză sociologică făcută la rece şi fără parti-pris-uri ar releva, probabil, „elemente“ (termen ministerial, imediat miroşi oficialul care reprezintă Statul sau structuri ale lui) interesante, dacă nu în vederea unor concluzii, măcar pentru a ne face o idee despre ceea ce se întîmplă. S-ar impune, deci, măcar o repede ochire la locul faptelor – în fază de civitate retorică, cu clasicele „Huo!“, „Jos!“ şi, eventual „Demisia!“, nu contează a cui, dincolo de cimiliturile cu specific (cianuri, maidanezi, Sorin Oprescu, mai nou, Papici etc.) – sau un rond pe la televiziunile de toate culorile, fără să facem neapărat o medie, dar încercînd să găsim factori comuni pentru a identifica profilul standard al protestatarului din aceste săptămîni. Pe scurt. Sînt tineri, în general, cu vîrste cuprinse între 16-17 şi 25-30 de ani, cu parcurs liceal/universitar – lipsesc figurile de „oameni ai muncii“ care dădeau fiori în anii ’90… –, cu biciclete sau însoţiţi […]