PROZA. Connie PALMEN, Legile
- 20-01-2004
- Nr. 204
-
Dorica BOLTASU
- RECENZII
- 0 Comentarii
Connie PALMEN Legile Traducere din neerlandeza de Gheorghe Nicolescu, Editura Univers, 2004, 200 p., f.p. Marie Denier – alter-ego-ul narativ al autoarei Connie Palmen – provine dintr-un sat din sudul Olandei. Ca toti copiii din familiile de oameni simpli, Marie are titireze, mingi si elastice si cinta in orchestra satului. Citiva, copiii notabilitatilor, iau lectii de pian, au diabolos si primesc mai tirziu un cal; „dar noi eram in majoritate si din apartenenta noastra la majoritate ne extrageam forta si mindria“. La 14 ani primeste o carte a lui Monsieur Jean-Paul Sartre si de atunci refuza sa participe la serbarile religioase, costumata in Ingerul Sperantei: devenise „existentialista“. La 17 ani se indragosteste de profesorul de stiinte umane, de la care primeste un volum de Platon. Intotdeauna barbatii ii vor oferi carti. Si sfaturi. Primul ei iubit, profesorul de stiinte umane, ii descopera inteligenta neobisnuita si o incurajeaza sa plece mai departe, sa-si implineasca destinul marturisit cu timiditate („sa scriu carti“). Tot primul ei iubit o invata sa bea, o duce la restaurante („Barbatii imi dadeau mereu sa maninc“). Apoi, la universitate, va cunoaste alti barbati: diferiti, maturi, niciodata de conditia ei. Pentru ca aici, la universitate, „se adunasera laolalta toti […]