Proza din cealalta viata: cronica unui geniu „nebun“. Friedrich Hölderlin

Proza din cealalta viata: cronica unui geniu „nebun“. Friedrich Hölderlin si apropiatii sai Editie originala stabilita de Alain Préaux, Editura Compania, Colectia „Cosmopolit“, Bucuresti, 2002, 168 p., f.p. Nebunia (cu sau/si fara ghilimele) este atit o tema a asa-numitelor „stiinte umaniste“ (tot mai variate si cu din ce in ce mai multe puncte de interferenta), cit si un subiect supus mitizarilor, mai ales atunci cind se asociaza cu ideea de genialitate. Se invoca/evoca adesea, in diferite contexte, nebunia unor romantici, vazuta fie ca „poza“, ca excentricitate, fie – in sensul cel mai strict si cel mai dureros – ca alienare lipsita de orice conotatie metaforica. Este si cazul poetului Friedrich Hölderlin (1770-1843), in a carui viata – tulburata de neintelegeri sociale/familiale si de tensiuni interioare – se pare ca moartea iubitei (in 1802) produce o iremediabila ruptura. Vreme de doi sau trei ani dupa pierderea Susettei Goutard, autorul (deja consacrat ca poet de exceptie al) Hyperion-ului traieste intr-o agitatie continua, intr-o periculoasa transa demiurgica sub imperiul careia scrie citeva dintre cele mai frumoase si mai insolite poeme ale sale si traduce – poate nu intimplator – din Pindar si din Sofocle. In 1804, ca bibliotecar la Curtea landgrofului de Hessen-Homburg, […]